Iată la ce duce lipsa obiectivelor în viaţă! 10 sfaturi care te vor ajuta să eviți disperarea existențială…

Dacă fiecare persoană ar fi privată temporar de îndatoririle sale zilnice – nevoia de a merge la muncă, de a face treburile casnice, de a avea grijă de copii – întreaga lume, în scurt timp, ar fi aruncată într-un coșmar. Majoritatea oamenilor s-ar adânci în reflecții obsesive pe subiecte complet inutile. Ei ar fi cuprinși de frenezie, punându-şi întrebări care nu au răspuns.

Pierzându-şi toate scopurile de viaţă, oamenii ar ajunge într-un astfel de gol existențial, încât anxietatea pur şi simplu i-ar scoate din echilibru. Mintea noastră nu tolerează inactivitatea, o percepe ca pe o adevărată pedeapsă.

Experimentând “disperarea existențială”, ne confruntăm cu propria mortalitate, o conștientizare insuportabilă a sfârșitului existenței noastre.

Datorită activităților, rămânem în echilibru și nu intrăm în reflecții nesfârșite despre existența noastră efemeră și, eventual, lipsită de sens.

O fostă pacientă, îmi spunea odată, că în ciuda anxietății și depresiei chinuitoare, a fost nevoită să se gândească la viitor datorită celor doi copii ai săi. Fiecare meci de fotbal la care a fost prezentă, fiecare repetiție muzicală, fiecare punct nou de reper în viața copiilor – toate acestea au făcut-o să privească spre viitor cu speranță, nu cu frică.

Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai importanți sunt pentru noi copiii și nepoții. Ei ne permit să ne concentrăm pe tinerețea lor, nu pe îmbătrânirea noastră. Pentru această femeie, maternitatea a devenit sensul vieții. Ea a ajutat-o să facă față problemelor psihologice.

Dacă însă omul, odată cu înaintarea în vârstă, continuă să trăiască neorganizat şi fără scopuri, cel mai probabil, el va începe, în minte, să se adreseze trecutului. Va fi chinuit de gânduri obsesive despre greșelile, pierderile sau deciziile nereușite. Disperarea existențială se strecoară neobservată și ne obligă să analizăm în mod constant trecutul, deși acest lucru nu ne oferă nimic.

Iată 10 sfaturi care te vor ajuta să eviți disperarea existențială:

1. Găsește-ţi un scop. Orice. Nu neapărat nobil sau intelectual. Poate fi ceva ce-ţi place să faci pentru tine sau pentru alții. Fă acest lucru cu dedicație maximă și determinare fermă. Dacă nu-ţi place locul de muncă actual, caută alte oportunități de angajare. Nu-ţi fie teamă să începi noi proiecte care îţi provoacă un entuziasm autentic.

2. Nu-ţi permite perioade lungi de inactivitate. Planifică în mod rezonabil timpul. Pentru sănătatea minții și a psihicului, este foarte importantă o sarcină mentală regulată. Nu sta pe canapea inutil.

3. Concentrează-te pe acele sfere ale vieții, unde poți face cu adevărat ceva util: relația cu soțul sau partenerul, părinții, relațiile cu rudele, munca, un stil de viață sănătos etc.

4. În fiecare zi stabilește-ţi obiective şi provoacă-te. Uneori este util să te clarifici cu conflictul pe care l-ai evitat mulţi ani. Este, de asemenea, util să te autodepășești, încercând ceva nou – ceva care te sperie.

5. Nu aștepta garanții. Unele incertitudini cu privire la viitor sunt inevitabile și normale.

6. Nu amâna totul pe mai târziu. Acționează. Fii gata să iei decizii și să le respecți.

7. Nu te izola de lume. Încearcă cel puțin o dată pe zi să comunici cu cineva sufletește. Nu uita că majoritatea oamenilor nu tolerează singurătatea, de aceea, vorbește cu cineva şi susține-l cu un cuvânt bun, dacă are un necaz.

8. Nu te chinui cu întrebări filozofice globale, la care nu poți da un răspuns simplu. Nu trebuie să ghicești secretele universului, chiar acum. Fii curios, dar, în același timp, învață să faci față necunoscutului și incertitudinii.

9. Amintește-ţi că nu eşti o victimă a circumstanțelor și a destinului dificil. Nu poți schimba totul, dar poți schimba reacția ta la ceea ce se întâmplă.

10. Nu te gândi că toate evenimentele care ţi se întâmplă au o relație directă cu viaţa ta. Nu eşti o persoană atât de importantă la scară globală. Acceptă acest fapt.

Fondatorul existențialismului, filozoful Jean-Paul Sartre spunea: “Inițial, viața nu e înzestrată cu sens. Doar noi îi putem da sens și putem crea pentru sine careva valori.”

Autor: John Tsilimparis – psihoterapeut

Sursa

error: Content is protected !!