Cum te vindeci de copilăria toxică? Iată 5 pași care te vor ajuta să te eliberezi de ea

Copilăria ta a fost cea în care nu te-ai simțit iubită, erai invizibilă și nesemnificativă. Erai supusă criticii și probabil ai fost mereu un țap ispășitor. Ai făcut tot ce puteai pentru a te proteja sau a-i liniști pe alții. În orice caz, ai făcut tot ce puteai, până când în sfârșit, ai trecut în viața adultă. Exact în acest moment ai început să faci alegeri unde să trăiești, cu cine să legi prietenii, cum să te sprijini pe tine, pe partenerii sau iubiții tăi. Și, de asemenea, despre cum să construiești relații cu familia ta.

Majoritatea fiicelor neiubite, bucurându-se de faptul că ies de sub influența directă a mamelor, nu fac tot posibilul pentru a face față situației.

Atunci când eforturile de a-și reconstrui viața încep să eșueze – încă le este dificil să se întâlnească cu un părinte sau cu ambii părinți sau poate cu frații și surorile. Neputința de a face față emoțiilor apărute nu dispare. Există încă probleme în stabilirea granițelor sănătoase. Vine conștientizarea că s-a “blocat”, că trebuie să se despartă și să găsească un nou mod de comunicare cu familia.

Dacă te-ai blocat, aceste strategii te vor ajuta să te eliberezi. Desigur, terapia cu un psihoterapeut talentat este cea mai bună cale, dar există lucruri pe care le poți face pe cont propriu pentru a te ajuta.

1. Recunoaște că asta nu este vina ta

Auto-învinuirea te face să taci și să crezi că ai unele defecte pe care nu le poți corecta. Înțelegerea faptului că nu eşti vinovată, aduce cu sine recunoașterea faptului că nu poți corecta asta singură. Părintele sau părinții trebuie să coopereze.

2. Nu normaliza comportamentul ofensiv

Copiii normalizează comportamentul, în familiile în care s-au născut şi pentru ei este normal să continue să facă acest lucru în viața adultă. Nu te justifica și nu deveni dependentă de abuzul verbal; urmărește că acest lucru se întâmplă și reacționează calm și direct. Ai dreptul să stabileşti reguli cu privire la modul în care vrei să comunici, chiar și cu părintele sau rudele.

3. Stabilește limite

Trebuie să tai spațiul mental pentru a înțelege cum gestionezi relațiile. Și să faci tot ce-ţi trebuie ţie – să reduci contactul sau să-l limitezi – dacă asta este necesar.

4. Crează-ţi propriul set de abilități emoționale

Încearcă să-ţi identifici emoțiile cât mai exact posibil – o parte importantă a inteligenței emoționale – și vezi dacă poți urmări sursa sentimentelor tale. În special atunci când te gândești la relația cu mama și cu alți membri ai familiei.

5. Gestionează-ţi gândurile

Reflecțiile și anxietatea te pot înghiți complet. Studiile despre gândurile obsesive ale dr. Daniel Wegner arată că încercarea de a suprima gândurile, doar duce la faptul că ele devin mai rezistente. De aceea, trebuie să încerci alte metode. Una dintre ele ar fi să-ţi stabilești o perioadă de anxietate. O altă modalitate – ar fi să-ţi permiți să reziști gândurilor obsesive și să te gândeşti la cel mai rău caz, ca și cum temerile se vor împlini și trebuie să te ocupi de ele.

A elibera – este o artă greu de învățat, însă poate fi cunoscută.

Sursa