Suntem interconectați cu cei cu care dormim în același pat. Iată de ce nu ne putem separa atât de ușor de ei…

Ai un sentiment teribil de confuzie când cineva dintre clienți vine și-ţi spune: “Recent m-am despărțit de omul cu care eram într-o relație. Sunt rănită și supărată. Luați-mi această durere. Vreau să-l eliberez cât mai repede!”

În realitate, nu poți elibera o persoană repede. În primul rând, pentru că rămâne obișnuința. Obișnuim să ne gândim la om ca la o componentă a vieții noastre. Există multe ancore. Prietenii comuni, muzica preferată, filmele. Nu poți uita asta atât de simplu.

Mai există şi memoria profundă. “Deja trăiam cu alt bărbat, eram fericită alături de el, iar în somn îl chemam pe fostul soț. Bărbatul meu îmi mângâia capul, mă îmbrățișa şi mă învelea cu o plapumă când tremuram fie de frig, fie din stresul care încă nu părăsise corpul.”

De asemenea, există şi biochimia corpului. Noi subestimăm faptul cât de mult ne unim cu cei cu care împărțim patul. Mirosul și gustul corpului persoanei iubite – sunt un drog. Când te obișnuiești cu el, iar apoi îl pierzi, începe tremurul. E nevoie de timp până când corpul se va reconstrui la nivel celular. De aceea, foarte mulți oameni după despărțire fac fitness în mod activ, schimbă alimentația, se mută. Acest lucru poate fi explicat pur şi simplu de setea de reînnoire, dar mai mult este legat de faptul că reînnoire vrea organismul nostru.

La fel este importantă şi energia omului. Cu cei cu care am fost mult timp împreună, formăm organisme energetice comune. Cu cât mai multe puncte ne-au unit, cu atât mai multe corpuri subțiri ne țineau împreună.

Procesul de separare, de la “noi” la “eu” și “el”  seamănă cu procesul de moarte. La început se distruge  “corpul fizic” – acest lucru se întâmplă atunci când ne strângem lucrurile, plecăm din locuința comună. Apoi, moare partea emoțională – când nu mai tresărim la simpla menționare a numelui persoanei, când toate lacrimile sunt plânse și deja ai puterea să le spui prietenilor: “Familia noastră nu mai există”.

Apoi se distruge câmpul obiceiurilor comune etc. Cât timp va dura asta depinde de numărul de corpuri distruse până la separarea fizică. Uneori, ultimul lucru care ne ține împreună sunt doar copiii și locuința comună. Însă cei care au iubit și au crezut, care au construit planuri și deja în minte se vedeau îmbătrânind alături de această persoană, înconjurați de copii și nepoți – la ei o separare rapidă nu poate fi.

Fiecare relație trebuie trăită. Durerea – plânsă. Însă timpul îşi va lua ce e al său. Singurul lucru pe care nimeni nu îl poate influența – este timpul.

Sursa