Omul “moare” încet, dacă nu are pe cineva care să intervină pentru el…

If you use this photo, please link to www.CGPGrey.com for attribution.

A duce pe cineva la moarte – este foarte simplu. Fără magie neagră și bătăi. Fără amenințări și tortură. Tăcut și pașnic, imperceptibil pentru cei din preajmă, destul de respectabil.

Deseori în spatele bolilor oncologie şi cardiace stă asta – omul este dus la moarte. Încet.

Dr. Lowen avea un pacient – un bătrân. Îl durea inima, însă bătrânelul nici măcar nu se plângea. Suferea în tăcere. Medicul întotdeauna încerca să afle situația psihologică din familie – el știa că în spatele bolii stă ceva sau cineva. Astfel a aflat că bătrânul locuiește cu fiica și ginerele său. Afacerea de familie – o farmacie – a transferat-o pe numele ginerelui şi s-a retras acasă. Ginerele a început să-l trateze pe bătrân cu răceală și să-i facă remarci – cu voce inteligentă şi foarte politicos.

Îi făcea observații constant. Și bătrânul a început să doarmă prost și să meargă noaptea prin cameră. Atunci ginerele i-a spus din nou, politicos, că pașii bătrânului îl împiedică să se odihnească. După care bătrânul a decis să stea toată noaptea în fotoliu, pentru a nu face zgomot. Se temea să se miște. În general, încerca să nu iasă din camera lui, pentru ca ginerele politicos să nu-i facă observaţii.

Apoi s-a îmbolnăvit. Și ar fi murit la fel de tăcut precum a trăit, dacă doctorul nu ar fi vorbit cu fiica bătrânului și nu i-ar fi ordonat să-i cumpere un apartament separat. Doctorul a vorbit foarte mâniat. Poate chiar a strigat. Nepoliticos, desigur. Dar bătrânul s-a recuperat și totul s-a terminat bine – el s-a mutat în căsuța lui, plantând şi îngrijind flori.

Astfel sunt “omorați în tăcere” copiii, bătrânii, soții sau angajații la locul de muncă. În tăcere și politicos. Și omul moare, dacă nu există cineva care să intervină pentru el.

Sursa