Povestea unui divorț sau cum femeia şi-a epuizat răbdarea…

La noi se obișnuiește să se dea vina pe femeie pentru tot ce se întâmplă într-o relație. În special când vine vorba de divorț. Statistica spune că cel mai des femeile cer divorțul. Dar vă imaginați, cât trebuie să provoci femeia, ca ea să facă acest pas? Vă spun eu.

Prietena mea s-a căsătorit din dragoste, având cele mai frumoase şi pure sentimente. Trăia bine cu soțul ei, până când la un moment dat acesta a început să dispară noaptea. Nu venea acasă de la muncă şi deconecta telefonul.

Când s-a întâmplat pentru prima dată, desigur şi-a făcut griji. Îi veneau în minte cele mai urâte gânduri. A sunat colegii, la spitale, morgi. Iar el s-a ivit la cinci dimineața. Vesel şi mirându-se de ce nu doarme. Motivul invocat: “Am stat cu un coleg la discuții, ne-am relaxat, am băut, ce e atât de ciudat aici?” Iar ea toată noaptea a înnebunit de frică. Cel puțin putea să o prevină. Şi desigur a motivat că telefonul i s-a descărcat. Şi al prietenului de asemenea…

Plimbările de noapte cu telefonul mereu deconectat au devenit frecvente în familia lor. El dispărea pe neașteptate de 2-3 ori pe săptămână.  Şi încă se mai supăra că ea îi cere socoteală. O învinuia pe ea – tu strigi, de aceea plec, să nu-ţi aud vocea.

De ziua bărbaților a adus acasă un parfum. Ducând privirea într-o parte, a explicat că un coleg i l-a dăruit. Da, cu adevărat a spus asta. Doar nu-i nimic ieșit din comun când bărbații îşi dăruiesc unul altuia parfumuri…?

Prietena mea nu mai ştia ce să creadă despre evadările lui. A încercat să discute calm, fără scandaluri, însă el mereu se apăra – totul este bine, de ce începi?

Prietenele cu experienţă și rudele o sfătuiau să nu-l cicălească, ci să dea dovadă de înțelepciune feminină. Să tacă. Soțul a venit dimineața? Tu zâmbește-i. Nu-i pune întrebări, lasă-l să meargă la culcare. Şi când se trezește, adu-i cafeaua, micul dejun cât mai delicios şi cămașa călcată. Bărbatul atunci va aprecia că acasă e atât de bine şi va înceta să plece.

Ea voia să-şi întoarcă soțul şi le-a urmat sfaturile. El la început s-a pus puţin în gardă, apoi s-a obișnuit cu această întorsătură a lucrurilor. Şi în cele din urmă…s-a obrăznicit cu totul. Trecea pe acasă doar să facă un duş şi să-şi schimbe hainele. Nici nu mai inventa scuze. Nici masa nu o mai lua acasă – spunea că mănâncă la birou. Tăcerea soției şi afecțiunea le privea ca pe o slăbiciune şi a început în modul cel mai direct să-şi “șteargă” picioarele de ea.

Prietena mea avea puțin peste 20 de ani, însă i se părea că viaţa s-a terminat. Cel mai important om din viaţa ei, cu care visa să aibă copii şi să trăiască până la bătrânețe, fugea de ea ca dracul de tămâie.

Durerea era atât de mare încât a încetat să mai simtă. Nu mai simțea nimic. La soţ încerca să nu se gândească. S-a dedicat muncii. Seara nici nu dorea să se întoarcă în casa pustie. Şi-a tuns părul, uita să mănânce. Hainele atârnau pe ea. Toate aceste metamorfoze, soțul, apropo, nu le-a observat imediat. Faptul că avea o nouă tunsoare, a observat o lună mai târziu.

La început îl aranja cum stau lucrurile, apoi a observat că ea lipsește seara de acasă. A început să-i pună întrebări, acum ea nu putea scăpa de el. Şi ca să nu o deranjeze, deconecta telefonul. La toate pretențiile lui îi amintea că el s-a comportat la fel şi nu-l mustra deloc conștiința. Iar când a obosit-o complet, şi-a strâns lucrurile şi a cerut divorțul.

Soţul ei făcea ce fac de obicei majoritatea bărbaților în acest caz. O amenința că nu-i va da divorțul, cădea în genunchi, îi jura iubire, cerea, ruga. Îi dăruia flori, o invita în oraș la cafenea sau cinema – ceea ce în timpul căsătoriei lor nu făcea nimic din toate astea.

Prietena mea a divorțat prin instanța de judecată.

Iar fostul ei soţ continuă şi acum să alerge după ea, declarându-i cât de mult o iubeşte. Unii îl compătimesc: şi bărbații – din solidaritate şi femeile. Ea însă trebuia să îndure şi să ierte. Doar că i s-a epuizat răbdarea…

Sursa