13 sfaturi recomandate de psiholog pentru a crește un copil încrezător. Ţine cont de ele!

Cum să-i dăruiești copilului grijă, fără să-l răsfeţi? Cum îl ajutați să găsească un echilibru între încrederea în sine și aroganţă? Ce cuvinte să alegeți în situații dificile?

1. Încrederea în sine. De unde vine?

– Din credința părintească. Anxietatea părinţilor este “anti-credință” în copil.  Acordați mai multă atenție momentelor în care dvs. şi copilul ați făcut faţă unui lucru și discutați, consolidați asta.

– dintr-o reflexie adecvată, oglindire. Arătați-i copilului imaginea completă – nu numai eșecurile, defectele și greșelile sale, dar şi ceea ce poate și ce nu.

2. Încrezător – înseamnă să poţi cere ajutor

Cel care știe și poate cere ajutorul, de asemenea, este încrezător. De regulă, mesajul: “Bazează-te numai pe tine!”, duce la suprasolicitare, greșeli și eșecuri.

3. Este important să-ţi înțelegi posibilitățile, abilitățile, talentele și limitele.

Nu ne naștem universali, capabili să putem face totul impecabil. Este important să ne dăm seama unde nu ne descurcăm prea bine, ce facem mai bine, ce facem excelent și ce facem unic – așa cum nimeni nu o va face. Din această listă se naște realizarea și misiunea profesională.

4. Un copil încrezător este un copil care își cunoaște drepturile.

Drepturile sunt baza demnității. O persoană lipsită de drepturi – este suprimată, docilă, lipsită de demnitate. Să-ţi cunoști drepturile este util, pentru că asta permite să respecți şi drepturile altor persoane. Este o bună prevenire a poziției de victimă, din care e dificil să ieși.

5. Un copil umilit nu va fi niciodată încrezător.

Dacă nu-ţi dorești răutate sau otravă – nu umili, nu fă glume pe seama lui, nu insulta. Doar respect.

6. Un copil încrezător este un copil gânditor, care are propria poziție și propriile idei.

Pentru ca aceste calități să se formeze, este necesar să-l întrebați cât mai des: “tu cum crezi?”, “cum gândești?”, “cum ţi se pare?”. Asta nu înseamnă că fiul tău trebuie să ia decizii adulte: cu cine să locuiască (cu mama sau tata, la ce școală să meargă etc.). Însă poate avea opinii și reflecții. Chiar dacă ultimul cuvânt va fi în continuare al părinților, treptat, copilului îi va apărea mai multă libertate pentru a lua propriile decizii.

7. Un copil încrezător știe ce vrea.

Acest lucru este deseori incomod, iar un astfel de copil este numit “încăpățânat”, însă “încăpățânarea” este de multe ori nevoia de a-şi păstra identitatea.

8. Încrezător – nu este cel controlat

Este cel care învață să se controleze și să-și asume responsabilitatea pentru consecințele controlului sau spontaneității sale.

9. Încrezător este cel în a cărui familie nu există violență, insulte, atac agresiv, comportament neadecvat al adulților, nemulțumire constantă, critică.

10. Un copil încrezător este cel căruia nu i se cere ceva ce nu corespunde vârstei sau forțelor sale.

Dacă unui copil i se încredințează ceva pentru care nu este pregătit, atunci există probabilitatea că el nu va face față. Ca urmare, copilul poate avea sentimentul de nereușită și anxietate.

11. Încrezător cu siguranță nu este cel pe care adulții îl sperie, îl rușinează sau îl învinuiesc.

12. Încrezător este cel care știe să spună “nu” atunci când consideră necesar.

Pentru a face acest lucru, este bine să distingem “al nostru” de “străin” și să avem dreptul de a refuza. În acest caz, copilul acceptă mult mai calm refuzurile altora.

13. Încrezător este cel care este acceptat aşa cum este.

Copilul poate face greșeli, poate eșua, însă el trebuie să înțeleagă că nu va fi abandonat, nu va fi exclus din familie.

Sursa