Ce a ales să facă o femeie, care a mers la întâlnire cu amanta soțului ei…

Acum nouă luni, soțul meu, cu care trăisem 23 de ani, a părăsit familia şi a plecat la altă femeie. Iar acum, ea vrea să se întâlnească cu mine. Am rotit în minte toate scenariile posibile: ce ar vrea de la mine. Ce motiv ascuns poate avea?

“De ce vrei să te întâlnești cu ea?” – mă întrebau prietenele. “Oh..nu! I-aș spune acestei cățele, unde trebuie să meargă “- îmi spuneau altele.

Ea nu are idee câte nopți am petrecut cu copii plângând în brațele mele. Voiau ca tata să se întoarcă. Ea nu bănuiește, de acele săptămâni de insomnie care m-au dus la depresie, lipsă de speranță și momente de deznădejde, când mi se părea că a venit sfârșitul nu numai pentru căsnicia mea, ci și pentru viața mea. Ea nu merită această întâlnire. Nu-i datorez nimic.

Deși, undeva în interior, înțelegeam că trebuie să fac asta. Ceva mă aprindea în interior. Poate eram pregătită să merg mai departe, să eliberez durerea și furia?

În final am decis să mă duc. Respir profund şi fără să-mi dau seama încep să spun cuvintele din meditația bunătății iubitoare a lui Buddha:

Să fiu eu în siguranță.
Să fiu eu fericită.
Să fiu eu sănătoasă.
Să fie totul ușor în viața mea.

Am repetat aceste cuvinte cele 20 de minute cât am mers până la locul întâlnirii. Le-am spus mai întâi pentru mine. Apoi, pentru copiii mei, care încă mai suferă. În cele din urmă, am spus aceste cuvinte pentru ea. Da, chiar și pentru femeia care mi-a distrus familia.

Era evident că şi ea era la fel de nervoasă ca şi mine. Deci, stau liniștită și ascult. Tăcerea are o putere specială. Cu cât sunt mai tăcută, cu atât mai mult vorbește ea. Ea îmi spune atât de puțin, încât îmi confirmă suspiciunile. Cu cât mai mult vorbește, cu atât mai mult văd adevărul.

O femeie, care de asemenea suferă.

Da, ea de asemenea luase o decizie. Decizie care mi-a distrus familia. Da, ea este vinovată și trebuie să trăiască cu deciziile ei. Însă acum, în fața mea stă o femeie cu demonii ei, cărora ea nu le poate face față. Pot să țip și să o insult. O pot răni cu vorbe. Ea stă destul de aproape, încât pot să întind mâna şi să o lovesc.

Însă eu nu fac asta.

Provocându-i durere, eu nu mă voi putea vindeca. Dacă lecțiile de yoga și meditație pe care le-am făcut nu au fost în zadar, atunci trebuie să înțeleg că problema nu este la ea, ci la mine. Eu trebuie să aplic în viaţă tot ce am învățat.

Pot alege ahimsa. Ahimsa – nu este doar un refuz al violenței. Fizic, nu ar trebui să rănesc pe nimeni, indiferent ce nu mi-ar face această persoană. Ahimsa înseamnă, o atenție conștientă faţă de alţi oameni. Deși ea are propria karmă, iar eu o am pe a mea, pot recunoaște că şi ea este o femeie care suferă.

Când aleg cuvintele, acționez după principiul satya. Da, spun adevărul, dar spun asta astfel încât să nu provoc alte supărări și suferințe.

Când ne ridicăm de la masă pentru a ne despărți, mă uit din nou la această femeie. Nu mor de dorința să beau cu ea cafea în viitorul apropiat. Însă am înțeles ceva: Universul a folosit-o pentru a-mi da o lecție importantă – nu contează ce alegere greșită a făcut ea, eu pot face alegerea mea și să încep să trăiesc din nou. Pot renunța la toată negativitatea pe care am avut-o în mine. Nu mai am nevoie de ea.

Compasiunea mi-a dat privilegiul să-mi găsesc din nou fericirea.

“O clipă de auto-compasiune vă poate schimba întreaga zi. Un lanț de astfel de momente, vă poate schimba întreaga viață. ” Christopher Germer.

Sursa