Ce este INVIDIA şi de unde apare? Evită să faci ACEST lucru şi Invidia va dispărea!

Invidia este o comparație. Iar noi suntem învățați să comparăm, suntem condiționați să comparăm, întotdeauna.

Cineva are o casă mai bună, cineva un corp mai frumos, cineva mai mulți bani. Dacă renunțați la comparații, invidia va dispărea.

Când ştii că tu eşti tu – atunci nu există necesitatea să compari. E bine că nu te compari cu păsările, copacii, râurile sau munții. Te compari doar cu ființele umane, pentru că eşti determinat să te compari doar cu ființele umane. Comparația este o abordare foarte proastă, pentru că fiecare om este unic și incomparabil. Odată ce ai înțeles acest lucru, invidia dispare. Toată lumea este unică și incomparabilă.

Tu ești tu: nimeni nu poate fi ca tine și nimeni nu va fi ca tine. Și nici tu nu ai necesitatea să fii ca alţii. Toată lumea simte invidie față de toată lumea. Și din cauza acestei invidii creăm iadul, devenim răi. Dacă toți sunt nefericiţi – e bine, dacă toți sunt confuzi – e bine. Dacă toţi sunt fericiți și prosperi – ce amărăciune…

Dar de ce gândurile despre alții, vin în mintea ta primele?

Permite-mi să-ţi reamintesc: pentru că tu nu-i permiți fericirii tale să se manifeste, iar personalității să înflorească. De aceea, simți un gol în interior şi te uiți la toți în exterior.

Tu te cunoști în interior şi-i cunoști pe alţii la exterior: asta creează invidie. Nimeni nu te cunoaște în interior. Doar tu ştii că nu valorezi nimic. Iar alții la exterior arată atât de fericiți. Zâmbetele lor pot fi false, dar cum vei afla că ele sunt false? Poate inima lor e la fel de fericită. Tu ştii că zâmbetul tău e fals, pentru că inima nu-ţi zimbește, ea plânge. Doar tu ştii ce este în interiorul tău. Şi mai știi ce au toţi în exterior, iar ceea ce este în exterior poate şi înşelător.

Parabola despre invidie

Un om era foarte împovărat de suferințele lui. El se ruga în fiecare zi lui Dumnezeu: “De ce eu? Toată lumea pare atât de fericită, de ce sufăr doar eu?” Odată, fiind extrem de disperat, el a cerut: ” Poți să-mi dai nenorocirea altcuiva, sunt gata să o accept. Dar ia-o pe a mea. Nu mai rezist.

În aceea noapte, omul a văzut un vis frumos. Dumnezeu a apărut pe cer și le-a spus tuturor: “Aduceți toate suferințele voastre la templu”. Toți erau obosiți de suferințe şi se rugau: “Sunt gata să accept suferința altcuiva, dar ia-o pe a mea” În următoarea zi, toți și-au pus suferințele în saci, au venit la templu și arătau extrem de fericiți – a venit ziua, rugăciunile lor au fost auzite. Și acest om, de asemenea, s-a grăbit spre templu.

Atunci Dumnezeu le-a spus: “Puneți toți sacii lângă zid, iar acum puteți lua orice sac doriți.”  Acel om care se ruga întotdeauna, s-a grăbit spre sacul său, ca nimeni să nu reușească să-l ia. La fel au făcut şi ceilalți: au alergat spre sacii lor. Ce s-a întâmplat? Pentru prima dată toţi au văzut suferințele altora – sacii lor erau la fel de mari sau chiar mai mari. Şi alt motiv ar fi că fiecare se obișnuise cu suferința sa. Dimineața omul i-a mulțumit Domnului pentru vis: “Mulțumesc, niciodată nu voi mai cere să-mi dai suferința altora. Tot ce îmi trimiți e bine pentru mine.”

Din cauza invidiei suferi mereu. Devii fals, pentru că începi să te prefaci ceea ce nu eşti, ceea ce nu poți fi, ceea ce nu e firesc pentru tine. Devii tot mai nefiresc. Să-i imiți pe alții, să concurezi cu ei, ce mai poți tu?

Omul invidios trăieşte în infiern. Renunță la comparație și invidia va dispărea, falsitatea va dispărea. Dar vei putea renunța la ea, numai dacă începi să-ţi cultivi propriile comori interne, altă cale nu există. Crești, devino un om din ce în ce mai autentic. Iubește-te și respectă-te aşa cum te-a creat Dumnezeu, şi atunci ușile raiului se vor deschide pentru tine. Ele întotdeauna sunt deschise, trebuie doar să privești spre ele…

Sursa