Despre relațiile fără obligații: Oare nimeni nu datorează nimănui nimic?

Refuz categoric să văd sensul în relațiile fără obligații. Dacă îţi dorești doar o astfel de relație, atunci ai curajul să-i spui cu voce tare partenerului:

“Sunt cu tine atât timp, cât ne simțim bine împreună. De îndată ce nu-mi place ceva, plec. Astfel, confirm că nu-mi voi pierde energia pentru a-mi înțelege greșelile, a deveni mai înțelept(ă), a învăța și a înțelege ceva. Sunt într-o relație cu tine, numai pentru plăcerea mea personală”.

În acest caz, mai bine nu începeți o relație, mergeți și mâncați o înghețată.

Relațiile nu sunt pentru cei slabi.

Am auzit tot felul de scuze, pentru care oamenii nu au rămas în relații: “Nu mă mai atrăgea, nu mai existau fluturi în stomac, ea nu are corp frumos, el nu câștigă bani, ea nu se mai îngrijește, etc.” Toate acestea sunt lucruri absurde.

Adevărul este simplu: “Nu vreau să depun efort, vreau ca totul să vină de la sine și fără participarea mea”.

Și astfel se şi întâmplă, automat, fără participarea inimii și sufletului omului.

Obligațiile ne dau posibilitatea să tratăm în mod conștient ceea ce facem fiecare în relație, ne dau posibilitatea ca fiecare dintre parteneri să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce e între ei. Iar între ei – e toată experiența anterioară și percepția formată datorită ei.

“Şi la bine şi la greu, până când moartea ne va despărți” în realitate înseamnă: “Viaţa ne va scutura, vom înnebuni, ne va fi rău nu o singură dată împreună, însă ne promitem să depășim toate aceste lucruri.”

Autor: Anna Paulsen

Sursa