Iată de ce Gândirea Critică este atât de importantă pentru omul modern

Majoritatea oamenilor cred că sentimentele și gândirea se exclud reciproc și trebuie să alegi – să gândești sau să simți. Însă această poziție este eronată. Sentimentele și gândirea se completează reciproc. Fiind mai spontane, emoțiile pot fi un impuls excelent pentru dezvoltarea concluziilor. Iar procesele cognitive, fiind mai raționale, ajută la determinarea celor mai potrivite reacții.

ÎN APĂRAREA GÂNDIRII

Neglijarea gândirii este periculoasă din două motive:

1. Trăim în epoca manipulărilor. Mulți demagogi, înarmați cu cunoștințe în domeniul psihologiei, joacă pe emoțiile și dorințele noastre subconștiente. Ei sunt gata să ne convingă că suprafața este adâncă, dăunătorul – util, răul – virtuos. Și simțurile noastre sunt deosebit de vulnerabile la o astfel de manipulare.

2. Al doilea motiv este că în fiecare domeniu al vieții moderne suntem înconjurați de probleme serioase care necesită o selecție și o evaluare atentă a faptelor, necesită o analiză atentă a diverselor concluzii sau acțiuni, precum și o alegere rezonabilă a acțiunilor potrivite.

Mulți autori subliniază valoarea abilităților gândirii critice. De exemplu, în bestseller-ul „Șocul viitorului» (Future Shock) Alvin Toffler descrie “confuzia intelectuală” și dezorientarea valorilor, care însoțesc astăzi procesul de luare a deciziilor.

El subliniază faptul, că întrucât volumul și tipurile de date de care se lovesc oamenii moderni, cer soluții tot mai rapide și mai complexe, fiecare persoană trebuie să gândească critic, să perceapă noul, să determine ce este important printre lucrurile nesemnificative, să lucreze nu numai cu materii bine-cunoscute, dar şi cu “necunoscute, neașteptate, imposibile”.

Omul cu gândire dezvoltată:

– vede problema, îşi studiază reacţia înainte de a lua o decizie;

– selectează cu grijă faptele necesare pentru rezolvarea problemei;

– ajunge la o concluzie ce corespunde faptelor; se îndoiește de hotărârea sa, până când faptele nu sunt confirmate.

– când apare problema cu care deja s-a întâlnit, va rezista tentației să acționeze după modelul vechi.

Omul cu gândire săracă

– vede problema şi imediat ia o decizie.

–  refuză să caute dovezi sau examinează neglijent faptele;

– permite simțurilor să controleze procesul de luare a deciziilor, preferă să rezolve rapid fără a gândi;

– nu-şi pierde energia pentru a gândi.

Psihologul elvețian Jean Piaget, consideră că principale obiective ale educației ar trebui să fie: „Educația oamenilor, care nu doar sunt capabili să repete realizările generațiilor trecute, dar şi să creeze ceva nou. Înzestrarea oamenilor cu gândire critică, astfel încât aceştia să facă alegeri, nu să accepte cu tot ce li se oferă. Oamenii trebuie învățați cum să-şi înțeleagă emoțiile, să înțeleagă cum acestea s-au format sub influența factorilor externi, sau cum să rezolve conflictul dintre propriile sentimente și sentimentele altora. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie învățați să gândească critic.”

Autor:Vincent Ryan Ruggiero

Sursa