Jurnalul unui nou născut. Am râs cu lacrimi. Citește până la final!

Atunci când un copil mic plânge, uneori, e greu de înțeles ce nu-i place. Mamele împreună cu rudele, vin cu diferite soluții. Copilul însă plânge…Şi totul e pentru că adulții nu înțeleg limba copiilor. 🙂

“Ce oameni nebuni mă înconjoară. De douăzeci de zile vorbim în limbi diferite!

Ieri, de exemplu, am făcut pipi, spatele îmi era umed. Noaptea. Îi strig că nu mă simt confortabil, iar ei..nu înțeleg! În loc să-mi ofere un scutec uscat, mi-au împins o suzetă în gură.

De la ea nu mă simt mai uscat. Bineînțeles că am scuipat-o. Le explic mai departe despre pantalonii umezi. Ei nu înțeleg…

Am făcut pipi!!! – le strig eu. Inutil.

Şi ce-i cu faţa asta somnoroasă? Ce fel de “Probabil vrea să mănânce?” Vreau scutec uscat!!!

Poate vorbesc prea încet? Trebuie să încerc mai tare. A-a-a-a!!! Deja trei feţe somnoroase sunt în jurul meu. Încearcă să înțeleagă.

Cu siguranță sunt arabi sau mongoli. Le spun clar, în română, schimbați-mi scutecul! Iar ei din nou mi-au pus suzeta în gură…Voi creşte mare, le voi spune tot ce cred despre ei…

Oh! S-a găsit unul inteligent. Spune că trebuie verificat scutecul. Hai, mai repede, atingeți-l veți rămâne șocați! Da, am avut dreptate.

Brrr…e frig, îmbrăcați-mă mai repede. Hei, oameni, voi ce priviți acolo? Ah..mă admirați? Ok. Totuși într-un scutec cald e atât de bine.

Aş vrea să mănânc ceva. Vreau să mănânc!!! Cum adică “A făcut pipi din nou?” Nu am cu ce. Repet pe silabe cu voce tare – “Nu am cu ce!”

Stai, stai, nu scoate scutecul, de abia m-am încălzit. Eşti surprinsă? E gol?

Din nou s-a găsit una inteligentă care spune: “Poate vrea mâncare?” Bravo femeie inteligentă!

Mmm ce delicios e…Mă trage somnul. Să ațipesc un pic? Dă-mi suzeta. Su-ze-ta!!!

Ohh, chiar şi cei mai nepricepuți au înțeles. Oamenii cresc şi asta e plăcut. Mâine mă voi trezi şi voi continua cu educația lor.

Hrrr….

Sursa