Bărbatul nu iubeşte femeia însăşi, iubeşte altceva…

Bărbatul nu iubeşte femeia însăși. El iubeşte felul în care se simte alături de ea.

Mulți domni au încercat la un moment dat să explice de ce a eșuat viața lor de familie și nu au fost prea convingători.

Unul se plângea că fosta lui soție nu purta rochii şi pantofi cu toc. În schimb purta cizme militare, blugi şi se tundea ca bărbații. Altul spunea că soția lui era pasionată de pălăvrăgeală la telefon şi îşi vizita prea des mama. Alții se mai plângeau de lipsa mâncării calde şi picioarele grase. Că s-a îngrășat, a slăbit, îl ignoră, a încetat să se mai îngrijească sau şi-a făcut viză permanentă la saloanele de frumusețe.

În realitate toate acestea sunt lucruri mărunte. Cel mai important este că alături de o astfel de femeie el se simte flămând, prost, băiețelul mamei, un ratat, neinteresant, neatractiv şi ne-sexual. Unul chiar spunea că nici nu putea sta acasă. Îl apăsa totul: pereții, mirosul de cafea, cuvintele. Doar că puțin probabil te poate apăsa tapetul şi gravurile alese împreună la jumătate de preț.

Te apasă ceea ce transmite femeia. Atmosfera, dispoziția, atitudinea ei.

Soţul meu cândva mi-a mărturisit: “Tu mi-ai oferit acel volum de admirație şi recunoștință, de care aveam atâta nevoie. Înainte încercam să scot ceva asemănător din două-trei femei, dar se pare că asta stă în puterea unei femei.”

Bărbații nu ne iubesc pentru abilitatea de a compune dicționare și ikebane. Pentru cunoașterea fundamentală a Bibliei și a Coranului, arta caligrafiei, camuflajului, scrimei și prepararea sarmalelor. Nu ne iubesc pentru abilitatea de a cânta la vioară, de a lega cu iscusință turbane, a face tâmplărie, a decora caii, elefanții și căruțele. De a dansa erotic sau a purta conversații sociale.

Ne iubesc pentru microclimatul lor interior. Pentru cum se simt alături de noi: eroi sau lași, suporturi sau cârpe, regi sau comici.

Autor: Irina Govoruha

Sursa