O concluzie ciudată a oamenilor de știință, pe care orice mamă o cunoaște fără cercetări…

Stând pe tribună, profesorul Schonberg anunță cât de importantă este descoperirea: “Contactul fizic este un factor necesar şi extrem de important pentru creșterea copiilor”. Și eu, stând în sală, simțeam că izbucnesc: “Oameni ce se întâmplă cu noi?”

La începutul secolului XXI am avut nevoie de milioane de dolari şi cinci ani de muncă într-una din cele mai prestigioase centre medicale din lume, pentru a “descoperi” ceea ce toate mamele, tații şi toate femelele mamiferelor știau întotdeauna: copilul nou-născut are nevoie de contact fizic cu mama pentru a se dezvolta. Ce l-a provocat pe profesorului Schonberg și colegii săi de la Universitatea Duke (SUA) la acest gând neașteptat? O femeie care tocmai şi-a ascultat vocea inimii.

În anii 80, progresul în domeniul resuscitării neonatale a permis salvarea multor copiii născuți prematur. În incubatoarele speciale, puteau fi create cu mare precizie condițiile necesare pentru a susține viața. Stagiarii le numeau “chiuvete”. Dar s-a dovedit că sistemul nervos al sugarilor născuți prematur nu tolerează manipularea igienică a asistentelor medicale. Atunci ele au învățat cum să-i îngrijească fără să-i atingă, iar pe incubatoare puneau inscripția: “Nu atinge”.

Țipetele disperate ale nou-născuților, uneori îţi frângeau inima, însă personalul medical era obligat să respecte disciplina şi astfel copiii erau ignorați. Doar că a apărut o nedumerire: în ciuda condițiilor de temperatură ideală, nivelului reglementat de oxigen și umiditate, lumină albastră, hrană măsurată exact, copiii nu creșteau. De ce, în condiții aproape perfecte, natura refuza să-și facă munca?

Medicii și cercetătorii erau nedumeriți, dar se calmau pentru că în cele din urmă, copiii supraviețuitori, părăsind incubatorul adăugau rapid în greutate. Așa a fost până în ziua în care brusc au observat că unii copii din incubatoare au început să crească.

Medicii au făcut o investigație și au descoperit că acei copii care creșteau erau îngrijiți de aceeași asistență medicală, angajată recent. Când a fost întrebată, tânăra a recunoscut că nu putea suporta țipetele bebelușilor şi pentru a-i liniști a început să-i mângâie pe spate. La început, cu prudență, pentru că era interzis , apoi, văzând că nu sunt reacții negative, cu mai multă încredere.

Profesorul Schonberg și echipa sa au confirmat aceste rezultate, într-un experiment efectuat pe șoareci. Ei au demonstrat că fără contact fizic, celulele organismului nu se dezvoltă: în fiecare celulă o parte a genomului responsabil de producerea enzimelor de creștere, încetează să mai funcționeze și corpul cade într-un fel de hibernare. Dacă șoarecele este mângâiat pe spate, se produc enzimele și, în consecință, creșterea – este reluată. Concluzie: contactul fizic este într-adevăr un factor necesar de creștere.

Între timp, ne putem întreba despre consecințele acestei “descoperiri”. Să așteptăm oare în viitorul apropiat apariția incubatoarelor cu o mână electronică care mângâie după orar? Poate cu excepția cazului când un alt grup de cercetători vor face o nouă descoperire la fel de “importantă”. Văd deja titluri mari de ziare: “Dragostea este un factor de primă importanță…”

Autor: Psiholog David Servan-Schreiber

Sursa

error: Content is protected !!