Cum vede un psiholog Cele 7 păcate “majore”…

În ortodoxie există 7 păcate majore – cele mai mari vicii ale omului. Sunt atât de grave, încât fără pocăință, nu poţi câștiga mântuirea sufletului. Eu îmi voi permite să nu fiu de acord cu interpretarea general acceptată și cu această atitudine față de “păcatele” bine cunoscute. Însă aş vrea să “trec” prin ele, nu doar ca persoană credincioasă, ci şi ca psiholog:

Iată care sunt ele:

Mândria (vanitatea)

Mândria – pentru tine, pentru meritele tale, pentru unele calități în raport cu ceilalți oameni. Mândria, de asemenea, pentru apartenență: rasială, clasă, națională, grup etc. Esența este una: mă consider mai bun decât ceilalți, ceea ce înseamnă că merit mai mult respect, aprobare, acceptare și iubire.

Care este rădăcina acestui “păcat”? Lipsa de iubire necondiționată în copilărie. Dacă părinții sunt reci şi stricți, ei învață copilul că poate primi o porție de iubire şi acceptare doar pentru unele merite – aceasta devine o rampă de lansare pentru apariția mândriei. Omul compensează lipsa iubirii cu mândrie.

Avariția (lăcomia, zgârcenia)

Motivul acestui “păcat” este nevoia nesatisfăcută de securitate. Dacă copilul a experimentat trauma de privare, dacă nu se simțea protejat, când va ajunge adult, va fi lacom sau zgârcit. Avariţia poate fi împărțită în lăcomie (dorința de a obține tot mai mult) și zgârcenie (dorinţa de a nu te despărți de ceea ce ai, tendința de a păstra totul).

Este aceeași gol interior, doar că s-a format din alte motive. Şi acest gol, omul îl va umple cu lucruri, bani sau relații cu alte persoane. Însă rădăcina acestui “păcat”, este sentimentul de nesiguranță, insecuritate.

Invidia

Este un sentiment format din mai multe componente: răutate, pentru că celălalt are ce nu am eu; dorința de a avea asta; suferință pentru că eu nu am asta; frica că nu voi obține asta; “Asta” – poate fi orice: un anumit obiect, o atitudine deosebită, capacitate, statut social, vârstă, apartenență. Obiectul invidiei nu contează, este ceva ce distinge proprietarul obiectului de cel care invidiază. Deci, proprietarul acestui obiect poate fi iubit, merită iubire, primește iubire și acceptare, iar invidiosul – nu.

Motivul invidiei este aceeași goliciune, din lipsa de iubire și acceptare necondiționată. Aceasta este partea inversă a mândriei, doar că are diferite forme de reacție la lipsa acceptării necondiționate.

Furia

Furia – este emoția pe care o experimentează omul când nu-şi satisface o necesitatea sau alta. Toţi suntem familiarizați cu piramida nevoilor lui Maslow (o piramidă ierarhică a nevoilor umane, în ceea ce privește importanța lor pentru supraviețuire). Furia este doar o reacție de evaluare a nesatisfacerii nevoii. Este un semnal care îi indică omului că într-un anumit loc, piramida lui personală “s-a subțiat”. Este un impuls pentru acțiune – satisfacerea nevoii.

Desfrânarea

Rădăcina acestui “păcat” este aceeași goliciune din lipsa iubirii, a căldurii spirituale. Un comportament s*xual sănătos, este atunci când s*xul devine o manifestare a iubirii, când ea este deja în interior. Desfrânarea – este compensarea lipsei de iubire.

Lăcomia pântecului

Ne întoarcem la piramida nevoilor. Formele de răspuns la nesatisfacerea unei sau altei nevoi pot fi emoționale (de exemplu, furia). Forma de comportament a reacției poate fi lăcomia. Așa-numita “lăcomie a pântecului”- este o compensație. Este umplerea vidului interior cu mâncare.

Disperarea (tristețea, lenea)

Disperarea și tristețea – de asemenea, sunt forme emoționale de răspuns la nesatisfacerea nevoii. În timp ce lenea este un mecanism de economisire a energiei. Lenea apare atunci când omul pierde timpul și energia în zadar. Subconștientul vede această pierdere nejustificată de resurse și “conectează”  lenea pentru a preveni supra-cheltuielile.

În cele din urmă, toate aceste “păcate” au nevoie de recunoaștere. Este necesar să-ţi recunoști sincer, ce simți în acest moment şi de ce. Aşa numitul “păcat” – nu este decât o reacție la “goliciune”, ce apare din cauza nesatisfacerii nevoilor, este un semnal  de alarmă, despre faptul că este perturbat echilibrul. Şi reacționând corect la acest semnal – te aprofundezi pentru a vedea rădăcina problemei şi a-ţi satisface nevoia.

Recunoscând furia, disperarea, avariția, desfrânarea, lăcomia pântecului, invidia și mândria, ca un viciu sau păcat, doar aprindem focul sub forma sentimentului de vinovăție pentru depravarea noastră. Însă omul – este o parte a lui Dumnezeu. Suntem perfecți ca şi El. Fiecare OM este perfect. Iar emoțiile şi sentimentele noastre – sunt indicatori sau busolă, unde trebuie să mergem, în ce direcție.

Sursa