Erich Fromm: “Soarta nefericită a multor oameni – este consecința alegerii pe care nu au făcut-o.”

Vă oferim 20 de citate ale filosofului și psihologului german Erich Fromm. Citate care oferă viață, care răspund la cele mai îngrijorătoare întrebări ale omului. Gândurile lui nu vor lăsa pe nimeni indiferent.

20 citate despre adevărata dragoste, fericire, libertate, anxietate și singurătate:

1. Sarcina principală a omului – să-şi dea viață lui însuși,  să devină ceea ce poate potențial. Cel mai important rod al eforturilor sale – este propria personalitate.

2. Nu ar trebui să dăm nimănui o explicație și un raport, atât timp cât acțiunile noastre nu provoacă durere. 

3. Dacă iubesc, am grijă, adică particip activ la dezvoltarea şi fericirea altei persoane, nu sunt un spectator.

4. Scopul omului – este de a fi el însuși, iar condiția pentru atingerea acestui scop – este de a fi om pentru sine. Nu respingerea individualității, ci afirmarea propriului sine: acestea sunt adevăratele valori supreme ale eticii umaniste.

5. În viață nu există alt sens, decât cel pe care îl oferă omul, dezvăluindu-şi puterea, trăind rodnic.

6. Dacă o persoană poate trăi spontan, atunci se simte ca o persoană creativă și înțelege că viața are doar un singur sens – viața însăși.

7. Suntem ceea ce ne-am insuflat singuri și ceea ce ne-au insuflat alții despre noi.

8. Pentru om totul este important, cu excepția propriei vieți și a artei de a trăi. El există pentru orice, numai pentru sine nu.

9. Soarta nefericită a multor oameni, este consecința alegerii pe care nu au făcut-o. Nu sunt nici vii, nici morți. Viața se dovedește a fi o povară, o ocupație lipsită de preț, iar faptele sunt doar un mijloc de protecție împotriva durerilor din regatul umbrelor.

10. Conceptul de “a fi viu” nu este un concept static, ci unul dinamic. Existența este aceeași cu dezvăluirea forțelor specifice ale organismului. Actualizarea forțelor potențiale este o proprietate înnăscută a tuturor organismelor.

Prin urmare, dezvăluirea potențialului uman, în conformitate cu legile naturii sale, ar trebui privit ca țelul vieții umane.

11.  Sunt sigur că nimeni nu-şi poate “salva” aproapele făcând o alegere pentru el. Tot ce poate face o persoană pentru alta este să-i dezvăluie alternativele existente, sincer și cu iubire, dar fără sentimente și iluzii.

12. Dacă o persoană simte dragoste după principiul posesiei, înseamnă că tinde să priveze obiectul “iubirii” de libertate și să-l țină sub control. O astfel de iubire nu dăruiește viață, ci o suprimă, distruge, strangulează, omoară.

13. Caracterul copilului  – este o reproducere a caracterului părinților, el se dezvoltă ca răspuns la caracterul lor.

14. Dacă omul este capabil să iubească deplin, atunci se iubeşte şi pe sine. Dacă este capabil să-i iubească doar pe alții, nu poate iubi deloc.

15. În persoana iubită trebuie să te regăseşti, nu să te pierzi în ea.

16. Problema noastră morală – este indiferența față de noi înşine.

17. O persoană care nu poate crea, vrea să distrugă.

18. Destul de ciudat, dar abilitatea de a fi singur este o condiție pentru abilitatea de a iubi.

19. Viaţa pune în faţa omului o sarcină paradoxală: pe de o parte să-şi realizeze individualitatea, şi de cealaltă – să o depășească şi să ajungă la experiența universalității. Doar dezvoltarea multilaterală a personalității se poate ridica deasupra Eu-lui său.

20. Omul este centrul și scopul vieții sale. Dezvoltarea personalității, realizarea întregului potențial intern este cel mai înalt obiectiv care nu se poate schimba sau depinde de alte presupuse scopuri mai mari.

Sursa

error: Content is protected !!