Zona maxilarului poartă o mare încărcătură psihologică. Iată ce poate spune despre om…

Probabil, fiecare dintre voi a simțit vreodată cum maxilarul se comprimă puternic în situațiile stresante. Zona maxilarului, aceeași zonă a gurii şi regiunea stomatologică, poartă o mare încărcătură psihologică, din punct de vedere a psihoterapiei corporale.

Maxilarul e cel mai puternic os, fără de care omul nu ar fi supraviețuit. El îi asigura omului primitiv satisfacerea nevoilor de bază: hrană, protecție. “Să smulgi cu dinții”, “Să rupi gâtul”. Şi până în prezent funcția maxilarului are o importanţă mare, doar că în lumea modernă totul e cumva voalat. Însă mușchii ce reglează compresia maxilarului și relaxarea, încă funcționează.  Și, de cele mai multe ori, noi, terapeuți corporali, ne confruntăm cu tensiune și contracție în această zonă.

Clemele musculare se formează când omul nu exprimă ceva. Se formează din copilărie (renunțarea la sân, suzetă). Când pentru prima dată în viață ai vrut să-ţi exprimi furia, dar nu ai făcut-o dintr-un anumit motiv şi corpul a fost nevoit să suprime aceste reacții, să-şi ţină respirația, să strângă maxilarul şi pumnii.

În copilărie am fost educați şi ni s-a insuflat comportamentul unui om cult: “Nu striga, nu scuipa, nu te strâmba, nu vorbi prostii, nu căsca, etc.) Însă, uneori, ne doream acest lucru. De ce? Pentru că astfel eliminam tensiunea din maxilar, care apărea ca răspuns la furie, resentimente, ridiculizare.

Şi nimeni nu ne-a învățat cum să ne exprimăm furia prin metode social-acceptabile şi cum să scoatem din corp tensiunea legată de neexprimarea emoțiilor puternice.

A existat o interdicție, privind manifestarea emoțiilor puternice în copilărie. Interzicerea de a-ţi exprima plânsul, strigătul, resentimentele, furia, agresiunea. “Închide gura”, “Îți voi da peste gură”, “Ești bărbat”, “Ce te-ai bosumflat?”.

Prin urmare, aici, în acest segment, se blochează cele nespuse.

Cu ajutorul tensiunii, oamenii moderni au învățat să rețină strigătele, furia, mânia. Și unora le iese atât de bine, încât gura lor nu se mai poate deschide pentru a spune ceva cu voce tare, discursul lor devine obscur, persoana “mormăie”, are mai multe probleme cu dinții, durerile încep în maxilar și în gât. Se mai poate înrăutăți şi vederea.

Puteţi verifica cât de “încleștat” este maxilarul dvs.

Lipiți trei degete şi plasați-le între dinţi.  Cât de confortabil este să mențineți această poziție un timp îndelungat? Dacă e comod şi confortabil, atunci probabil nu există o “încleștare” puternică. Dacă încap doar două degete şi apare durerea – este o “încleștare” puternică.

Acum, selectați un detaliu pe peretele opus și priviți-l, apoi strângeți puternic maxilarul și priviți la același detaliu. Contururile devin neclare?

Depășind dificultățile vieții, inconștient strângem maxilarul și “adunăm voința în pumn”. În funcție de dezvoltarea mușchilor masticatori putem evalua dezvoltarea calităților volitive dobândite ale omului. Prin forța mușchilor maxilarului, putem evalua strategiile de acțiune activă ale omului. Și aici pot fi mai multe opțiuni:

– conflict deschis

– adaptarea şi manipularea

– căutarea unor soluţii nestandarte

Este clar că un om cu maxilarul slab nu are ce face într-o luptă deschisă şi intuitiv alege o tactică mai convenabilă pentru el.

Înțelegând modelele tipice de comportament și strategiile dvs. dominante, veți putea conștientiza mai obiectiv, că alegerea tacticii de obținere a unui rezultat, trebuie să se bazeze pe studiul alternativelor şi nu pe modelele obișnuite de reacție. Însă pentru asta, trebuie să învățați cum să controlați mușchii din acest segment.

Sursa

error: Content is protected !!