Furia părinților – inamicul principalul în procesul de educație. Iată 8 sfaturi pentru a-ţi stăpâni Furia!

Învățând să-ţi stăpânești furia, faci un pas important spre maturizare. Iată cum faci acest lucru:

1. Numără până la cinci

Trebuie să conștientizezi că furia – nu e cea mai bună stare de a interveni într-o situație. Dacă ești furioas(ă) – oferă-ţi timp să te calmezi. Dacă puiul tău este suficient de mare și îl poți lăsa singur, mergi la baie, clătește-ţi fața cu apă sau relaxează-te puțin și respiră. Spune-ți: “Sunt prea furioasă să vorbesc acum despre asta. Mă opresc și mă calmez.” Dacă ai un copil mic şi nu-l poţi lăsa singur, fă această pauză lângă el.

2. Permite-i corpului să elibereze furia.

Oprește-te, respiră, amintește-ţi că nu există un pericol mare. Scutură mâinile pentru a arunca tensiunea. Fă zece respirații adânci. Dacă simți că nu poţi tăcea, încearcă să mârâi. Probabil ţi se va părea amuzant, însă acest lucru va diminua tensiunea şi-ţi va schimba dispoziția. Poți urma un sfat vechi: bate perna, dar e mai bine să faci acest lucru în singurătate, pentru copil poate fi o imagine înspăimântătoare.

3. Schimbă-ţi gândurile pentru a schimba sentimentele.

Dacă ţi se pare că ai un copil egoist, din care poate crește un infractor, puţin probabil te vei putea calma. În realitate, copilul tău – este un omuleț rănit şi arată acest lucru prin comportamentul său. Reamintește-ţi: “Se comportă ca un copil, pentru că este un copil… Cel mai mult are nevoie de iubirea mea, atunci când o merită cel mai puțin. Îmi cere ajutorul, pentru a-şi putea accepta nevoile și sentimentele.”

4. Ascultă-ți furia, însă nu acționa sub influența ei.

Furia ne oferă o lecție importantă, dar acționând sub influența ei, cu excepția cazurilor rare de autoapărare, puțin probabil e constructiv, deoarece, la furie, luăm decizii pe care nu le-am lua niciodată conștient.

A trece constructiv peste furie – ar însemna să te limitezi cu exprimarea ei şi calmându-te, să o folosești în scop de diagnosticare, adică să-ţi pui întrebarea: “Ce se întâmplă în viaţa mea şi îmi provoacă iritare, ce trebuie să fac pentru a schimba situația?”

5. Prin orice metodă evită aplicarea forţei.

Lovind copilul, te poţi descărca puţin, însă acest lucru este rău pentru copil şi-ţi compromite influența pozitivă ca părinte. În plus, orice violență are tendința să crească, astfel că unii părinți începând cu lovituri ușoare, ajung să manifeste cruzime adevărată. Ţine-te în mâini prin orice metodă, poţi chiar părăsi camera. Dacă totuşi ai lovit copilul, cereți scuze, spune-i că ai făcut un lucru rău.

6. Nu amenința.

Amenințarea în stare de furie, întotdeauna este absurdă. Şi pentru că este eficientă numai atunci când ai intenția să o execuți, amenințările care nu implică consecințe, doar îţi compromit autoritatea și reduc probabilitatea ca puiul tău să urmeze regulile data viitoare.

7. Urmărește-ţi tonul vocii şi alege cuvintele

Studiile arată că atunci când vorbim calm, ne simțim mai liniștiți și alţii ne răspund la fel de calm. Şi invers, expresiile puternice și cuvintele vulgare înrăutățesc, atât starea nostră cât şi a interlocutorului nostru. Avem alegerea şi puterea cu ajutorul tonului  şi cuvintelor, să ne calmăm sau dimpotrivă, să ne indispunem şi pe noi, și pe interlocutor.(Ţine minte: eşti un exemplu demn de urmat.)

8. Conștientizează, tu de asemenea, eşti o parte a problemei.

Dacă eşti deschis(ă) pentru a crește spiritual, copilul tău întotdeauna îţi va arăta zonele unde trebuie să mai lucrezi asupra ta. Dacă nu, iar şi iar vei ajunge în aceeași situație. Copilul tău se poate comporta astfel încât să te enervezi și să te superi, dar tu nu ești o victimă neputincioasă. Mai întâi, asumă-ţi responsabilitatea pentru sentimentele tale. Poate că puiul tău nu va deveni “înger”, dar odată ce vei învăța să rămâi calm(ă), comportamentul lui se va îmbunătăți în mod semnificativ.

8. Alege motivul luptei

Fiecare interacțiune negativă cu copilul reduce capitalul neprețuit al relației voastre. De aceea, acordă o atenție serioasă lucrurilor cu adevărat importante, de exemplu, felul în care vorbeşte cu alţi oameni.

Dacă de prea multe ori trebuie să lupți cu furia, gândește-te la ajutor. Nu te rușina, cere ajutor. Amintește-ţi că tu ești responsabil(ă) pentru a nu-i provoca copilului daune fizice și psihice.

Sursa

error: Content is protected !!