Mila de sine: când este dăunătoare şi când este benefică?

Mulți cred că mila de sine te transformă într-un plângăcios. Psihologul ne explică de ce nu este totul atât de categoric şi când merită să arăți compasiune faţă de tine însuți.

Sentimentul de milă ne face umani. Cu toate acestea, mila presupune indulgenţă. Amintiți-vă, cum vorbesc unele femei despre bărbați: “Sunt cu el din milă”.

De obicei, sunt compătimiți cei slabi, neajutorați, cei care suferă şi au nevoie de compasiune. S-ar părea că nu e nimic rău, când avem acest sentiment faţă de cineva.

Însă cu mila de sine e altceva. Apare senzația că ea transformă suferința în obicei, persoana este incapabilă de a face alegeri, de a-şi influența viaţa.

Mila de sine este dăunătoare atunci când…

….îţi spui: “Sunt săracă, nefericită, sufăr, toată lumea mă ofensează, mi-e atât de milă de mine…”

Adică, îţi plângi singură de milă şi ajungi în poziția victimei, care are o soartă dură. Nu este deloc util.

Prin poziția victimei, se lansează bine cunoscutul scenariu, victima-salvator-tiran, după care se dezvoltă toate relațiile nesănătoase (și relațiile cu lumea pot fi nesănătoase) și care încă nu au adus satisfacție și fericire nimănui.

Ce se întâmplă? De obicei, victima pune responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în viața ei, pe ceilalți – toți cei care se comportă greșit, care nu o înțeleg, nu-i fac pe plac, nu o apreciază, nu-i măresc salariul…Aceștia sunt “tiranii”.

Și, desigur, trebuie să existe cineva puternic, generos care va alunga norii, va rezolva toate problemele și o va scuti de suferință – o va salva.

Starea victimei este într-adevăr neconstructivă: îi învinovățește pe alții și așteaptă salvare de la alții. Nu are grijă singură de sine – doar se plânge, rămânând în situația ei neajutorată și nefericită, în care nu poate schimba nimic.

Mila de sine este benefică atunci când…

… îți spui: “Fata mea, ai încercat totul, ai depus atât de mult efort! Nu te învinovățiți: nu totul în această lume depinde de noi, trebuie să câștigi puterea pentru a merge mai departe. Ești capabilă de multe și te vei descurca.”

Atunci când mila este echivalentă cu compasiunea, fără a te simţi victimă, renunțând la atitudinea nemiloasă faţă de sine – atunci e bine. Să te compătimești în caz de suferință sau eșec de exemplu, privindu-ţi copilăria nu cea mai prosperă, compătimind copilul interior – este corect.

Acest tip de milă este de scurtă durată şi nu împiedică omul să aibă o atitudine responsabilă față de viața sa.

În cele din urmă, să-ţi fie milă de propriul sistem nervos, să te oprești din această cursă epuizantă pentru titlul de “Miss Perfecțiune” de asemenea, este util.
Viaţa fără auto-tortură, viaţa în care există nu doar grija pentru alții, ci și grija de sine – este foarte, foarte benefic.

Sursa

error: Content is protected !!