Doar ai încredere. Ascultă-te şi nu uita: Te ai pe tine – te vei descurca!

Ceea ce se manifestă atunci când în exterior își pierde semnificația – de la oboseală neobișnuită, resentimente, inimă frântă sau pierderea încrederii; când se conectează pilotul automat și se deconectează sentimentele, se sting balizele interne şi iese din funcție busola sufletului.

Exact atunci – pe neașteptate, dar întotdeauna previzibil – vine un moment când disperarea dispare și chiar în cele mai dificile momente – vine pacea. Se întâmplă după un plâns lung sau după terminarea unui lucru extrem de dificil și obositor: în interior se varsă tăcerea și te simți ca în mâinile mari și calde ale lui Dumnezeu.

Se manifestă – Sinele, care se află profund în interior. Sigur și de încredere. Este de multe ori mai puternic decât tine – în acele categorii și grade în care te-ai obișnuit să te gândești la tine și nu are legătură cu respectul de sine, nici cu notele și judecățile altora despre tine.

În psihologie, sinele se numește arhetipul care reflectă centrul profund al omului, integritatea sa. Ceva neclintit și de durată, care este în tine, în timp ce plutești la suprafață, luptând cu furtuna. Valurile te acoperă, apa îţi intră în nas și în urechi. Şi ești purtată ca o barcă de hârtie în vânt, pierzând din vedere țărmul.

În principiu, e un lucru obișnuit, când “viața se întoarce cu susul în jos și prăpastia de sub picioare nu devine cer”  Și, mai mult decât obișnuit, e atunci când zi după zi, an după an, aștepți de la oamenii din jur, ceea ce ei nu-ţi pot da: de la oamenii reci – aștepți emoții, de la cei proști – claritate, de la cei posomorâți – bucuria de a trai. În loc să-i laşi pe alții să trăiască aşa cum îşi doresc, începi să-i schimbi, să-i convingi. Iar când nu funcționează (și întotdeauna nu funcționează), eşti dezamăgită, te plângi de timpul pierdut şi-ţi plângi de milă.

Și exact în aceste momente, în care nu mai ai puteri de a inventa visuri și de a vedea sensuri, simți brusc că poți aștepta răsăritul. Deoarece resursa apare din interior.

În acest moment începi să te tratezi altfel – mai delicat, mai uşor, încerci să te consolezi. Sinele tău a preluat controlul, deconectând temporar creierul anxios. Sarcina lui este de a face totul pentru a te ajuta să rămâi nevătămată, să ieși din extremități cu credință, din drame – să ieși vie.

“Mă am pe mine, ne vom descurca” – repet această frază de fiecare dată când mi se pare că: “sunt cel mai singur om din lume”. În acest moment, realizez că nu, nu este sfârșitul, este începutul.

De aceea, lasă totul să se prăbușească, să se zdrobească ca gheața: ai ceva în interior care te va salva și te vindeca. Doar ai încredere. Ascultă-te. Şi nu uita: Te ai pe tine!

Sursa

error: Content is protected !!