E mai greu să renunți la acea iubire, care nu a fost niciodată a ta cu adevărat…

Întâlniri, care niciodată nu s-au transformat în ceva mai mult. O legătură emoțională în care știai că există ceva, însă ai lăsat-o ambiguă. Cu toate “şi ce dacă…”.

Cel mai dificil e să uiţi relația care nu se încadrează în definiția unei relații reale, dar se simțea exact aşa.

Pentru că a spune cuiva că aceste sentimente nu erau justificate sau inacceptabile, pentru că totul a ieșit altfel decât sperai, este același lucru cu a-i spune unui om care tocmai a fost abandonat, că nu ar trebui să fie trist.

Singura diferență dintre aceste două tipuri de relații – este un fel de etichetă. Dar să evaluezi sentimentele cuiva pe baza acestor etichete – este o prostie, pentru că “Te iubesc” oricum nu-și pierde valoarea.

Uneori ne îndrăgostim de oameni care nu ne aparțin atât de mult, cât le aparținem noi. Însă continuăm să iubim. Pentru că există factorul “şi ce dacă…”. „Poate…” “Într-o zi…”

Omul ne lasă o speranță la care nu putem renunța. Şi acești oameni ne urmăresc încă mulți ani după o astfel de relație. Ne urâm pentru asta, dar înțelegem că dacă această persoană ar fi dorit, i-am fi permis să ia tot ce vrea, în ciuda durerii provocate.

Când se încheie o relația adevărată, există un sentiment ciudat de confort, că ceva a început și s-a încheiat. Dar cu alte relații, nu există un astfel de final. Rămânem cu toate sentimentele care erau, nimic nu pleacă. Mergem mai departe, dar în orice moment această persoană se poate întoarce în viața noastră, așa cum a făcut-o şi înainte, și din nou ne învăluie aceste sentimente.

Nu putem uita persoana cu care niciodată nu a existat o relație adevărată. Pur şi simplu învățăm să trăim cu această durere, cu care deja ne-am obișnuit.

Sursa

error: Content is protected !!