Citiți, este un exemplu foarte bun despre cum să ne educăm copiii spiritual și fizic.

Ştiţi cum vulturoaica alege viitorul tată pentru puii săi?

Ea face un lucru interesant. Ia o crenguță în cioc, se ridică la o înălțime mare şi se rotește. În jurul ei zboară vulturii, ea aruncă această crenguță şi privește. Unul dintre vulturi prinde crenguţa în aer, fără să-i permită să ajungă la pământ, o aduce înapoi şi i-o transmite cu acurateţe în cioc. Vulturoaica ia această crenguţă şi o aruncă din nou, vulturul o prinde şi o aduce înapoi. Ea aruncă crenguţa de multe ori. Dacă, pe parcursul unei perioade de timp, același vultur prinde crenguța, atunci ea îl alege şi se împerechează cu el.

Apoi, zboară împreună pe o stâncă şi fac un cuib din crengi, după care mama şi tata vor umple acest cuib cu penele şi puful lor, vor acoperi toate spațiile goale şi vor face cuibul moale şi cald. În acest cuib cald femela va depune ouăle. Când apar puii, părinții îi acoperă cu corpul lor, până când vor deveni mai puternici. Îi acoperă de ploaie, de soarele puternic, aduc apă, hrană şi puii cresc. Începe să le crească penele. Aripile și coada devin mai puternice.

Când puii s-au acoperit cu pene, dar sunt încă mici, mama și tata înțeleg că a venit momentul potrivit… Vulturul se așează pe marginea cuibului şi începe să bată cu aripile, să clatine cuibul. De ce? Pentru a sufla tot puful şi penele din cuib, să rămână doar carcasa rigidă din crengi. Puii stau în acest cuib incomod şi nu înțeleg ce s-a întâmplat, doar mama şi tata erau atât de grijulii. În acest timp mama aduce hrană, însă se așează la câțiva metri de cuib, astfel ca puii să o vadă şi mănâncă singură această hrană. Puii ţipă, ei nu înțeleg ce s-a întâmplat: cuibul a devenit rigid, părinții nu mai aduc hrană…

Ce să facă? Ei sunt flămânzi şi trebuie să iasă din cuib. Atunci puii încep să facă mișcări, pe care nu le-au mai făcut înainte. Ei se târăsc afară din cuib şi cad de pe stâncă, iar tata îi prinde de spate. La vulturi nici un pui nu se zdrobește.

La un moment dat, puiul îşi întinde aripile căzând în fluxul de aer şi astfel începe să zboare. De îndată ce puiul poate zbura, părinții îl iau cu ei și-i arată locurile unde poate găsi pești.

Este un exemplu foarte bun, despre cum ar trebui să ne educăm copiii fizic şi spiritual. Cât de important este să nu-i ținem prea mult în cuibul cald. Cât de important este să nu-i suprahrănim cu pește, când ei înșiși îl pot prinde. Însă cu ce grijă trebuie să-i învățăm să zboare, dedicându-ne timpul, ințelepciunea, forțele şi abilitățile noastre.

Nu în zadar vulturoaica alege vulturul, aruncând crenguța. Ea doar nu vrea ca puii ei să se zdrobească.

Sursa

error: Content is protected !!