Soția lui se îmbolnăvise. El îşi imagina cum va trăi o altă viaţă, însă totul s-a terminat mai repede decât se aștepta…

Soția lui îmbătrânise repede. El o privea cu milă ascunsă.

Mișcările şi-au pierdut grația, au devenit agitate. Se împiedica și uita unde merge. Se plângea de furnicături în degete și oboseală. Ba îi era frig şi cerea să i se închidă fereastra. Ba îi era cald şi cerea să fie deschisă.

Își amintea de ea altfel: subțire și veselă, cum alergau pe stradă, mâncau înghețată și se sărutau pe o bancă din parcul universitar.

Îşi dădea seama că el însuși s-a schimbat. Însă nu era pregătit pentru faptul că ea se schimbase atât de mult. Doar nu sunt bătrâni. Mai au încă 2 ani până la cincizeci. Dar ce va fi în continuare. Ce va fi la 70? Dacă ar exista mașina timpului şi i s-ar propune să privească în viitor, probabil nu ar fi de acord…

În familia lor mare, divorțurile nu sunt acceptate. Un soţ şi o soţie până când moartea nu-i va despărți. De ce? În viaţă se poate întâmpla orice. De ce aceste jurăminte și tradiții proaste? Și dacă nu mai rămâne nimic decât ură, atunci tot “până când moartea nu-i va despărți”?

A început să rămână la serviciu. Ea adormea în fotoliu, așteptându-l, cu mâncarea caldă.

Nu avea pe nimeni, chiar lucra. Dar deja avea o premoniție că îl așteptă o altă viaţă, mult mai interesantă și mai distractivă decât cea pe care o are acum. Cu mâncarea caldă pe masă.

Prima alarmă a bătut-o prietena ei. A dus-o la un examen medical. Nu i s-a pus un diagnostic. Spuneau că totul este în regulă. Iar faptul că femeia a îmbătrânit brusc, cu cine nu se întâmplă. Femeile la noi îmbătrânesc repede, pur şi simplu la fiecare e individual, lăsați-o să bea tinctură de bujor, nu are nevoie de ceva mai puternic, doar urmăriți.

Puteai nici să nu urmărești. Totul se arunca în ochi: agitația, nervozitatea, supărarea, ridurile din jurul gurii şi sub ochi, pielea îmbătrânită pe mâini şi pe gât…

Prietena ei nu s-a calmat. A dus-o în capitală. Şi el a vrut să meargă cu ele, însă nu a insistat când prietena i-a răspuns tăios să-şi vadă de treburile sale.

Ele au plecat, el a răsuflat uşor. Se calma singur, a dat bani, a achitat totul, să meargă să se trateze, desigur.

S-au întors repede. Peste o săptămână. Nimeni nu se uita la nimeni în ochi. Prietena a întins foaia, iar el a citit: cadasil. Diagnostic preliminar.

A luat foaia şi a mers să caute pe google. S-a gândit, ce simplu e totul: ai cerut în google şi înțelegi totul. Nu există neclarități. Ai răspuns la toate întrebările. De la diagnostic până la fabricarea dronelor.

Mai bine căuta schema dronelor. Pentru că cadasil – este moarte inevitabilă. După demență și paralizie.

Nu ştia cum să iasă din cameră şi ce să facă în continuare. Nu era pregătit pentru asta.

Îi era şi rușine, pentru că imediat a simțit furie. Era furios pe soţie. Ea a făcut-o intenționat. Doar aveau atâtea planuri de viaţă. Însă ea acum încearcă să fugă. Cu mintea înțelegea că ea se simte mai rău. Însă nu putea face nimic cu sine.

Treptat viaţa a început să se transforme într-un infern.

Încă nu se întâmplase nimic rău. Zilnic, la fel îl aștepta ea şi o cratiță cu piure de cartofi și pârjoale. Sau costiţă cu varză. Sau paste cu fructe de mare. Însă, pe noptiera de lângă pat, creștea numărul sticluțelor și cutiilor.

Încă priveau filme seara, iar ea încerca să tricoteze ceva, lucrând cu sârguință. Însă tot mai des stătea culcată în dormitorul întunecat, învelindu-şi capul cu un prosop umed.

Nu mai mergeau nicăieri. Refuzau toate invitațiile. El s-a resemnat cu faptul că trebuie să accepte lovitura, pentru că alte opțiuni erau bune pentru el, dar nu pentru ea, nu pentru ei.

Îi vizita doar prietena ei. Unica – încă din școală. Au mai existat şi altele, dar nu se rețineau în viaţa ei. El dimpotrivă, avea mulți prieteni, pasiuni, caracter uşor şi limbă ascuțită.

El a început să privească femeile altfel. La serviciu, pe stradă, în tren, în magazine…Îşi imagina cum se apropie şi face cunoștință cu ele. Ce le va spune şi ce îi vor răspunde. Îşi imagina ce va fi mai departe. Îşi imagina, cum cândva, va trăi o altă viaţă..

Totul s-a terminat mai repede decât se aștepta. La bucătărie, îl aștepta ca de obicei, mâncarea caldă. Soția stătea în dormitor întinsă pe pat. Sticluțele de pe noptieră erau goale…

Iar apoi a venit o scrisoare. Una recomandată. Pe plic era ștampila acelei clinici unde prietena a dus-o pe soția sa. Un plic subțire.

Și pe ultimul rând scria – diagnosticul nu a fost confirmat.

Sursa

error: Content is protected !!