Nu contează ce se întâmplă în viață. Durere, trădare, resentimente, eșec – toate sunt trecătoare…

Nu ești în viața mea atât de multă vreme, încât uneori mi se pare că nu ai fost niciodată. Nu eşti în fotografiile mele, nu ești la sărbătorile mele. Nu-mi ții mâna când merg prin parc și nu stai alături de mine, când privesc a suta oară serialul nostru preferat.

Eşti doar într-un singur loc – în gândurile mele. Nu sunt sigură referitor la inimă, pentru că este atât de obosită, încât demult nu mai arată semne de viață. Nu, nu e nimeni în ea, nici măcar tu. Am acceptat situația și de mult timp trăiesc cu tine în minte. Nu sunt rănită, nu sunt tristă, nu sunt fericită de prezența ta acolo, nu simt nimic. E doar un fapt. Cum este şi faptul că această vară a fost ploioasă. Înainte aveam o teamă – că nu te voi uita niciodată. Încercam să te scot din minte și să te uit pentru totdeauna. Dar nu acum. Acum, aceasta este realitatea cu care am învățat să trăiesc.

Am înțeles că pierd prea multă energie pentru a te uita. Am înțeles cât de multe lucruri bune pierd, încercând să te scot din minte. Nu observ zâmbetele, pentru că mă lupt cu gândurile despre tine. Nu mă bucur de lucrurile mici, nu prețuiesc momentul, nu savurez viața.

M-am săturat să lupt, am decis să las totul așa cum este – m-am împăcat. De ce să te superi pe ploaie: “La naiba, din nou această ploaie!”, când poți să o accepți: “Plouă. O să iau o umbrelă.”  Ploaia nu trebuie să-ţi afecteze dispoziția sau planurile. Este ceva inevitabil.

Nu contează ce se întâmplă în viață. Durere, trădare, resentimente, eșec – toate sunt trecătoare. Nu suntem înșelați în fiecare zi, nu suntem trădați sau concediați în fiecare zi. Viața este plină de suferință, dar nu constă din ea. Cele mai multe zile trec lin și calm. Uneori se întâmplă evenimente de care nu este păcat să te bucuri. Însă noi, trecem pe lângă ele, pierzând timpul pe sentimente goale.

Suntem gata să ne plângem o veșnicie că nu merităm aceste teste dure. Suntem dispuși să pierdem ani și ani, pentru a uita de cel care ne-a frânt inima. Ne simțim asupriți de fiecare dată când ne amintim povestea noastră de dragoste nefericită. Uităm că memoria nu are nimic comun cu sentimentele. Doar bătrânețea sau moartea te vor ajuta să uiţi.

Oricum îţi vei aminti, nu spera că o să uiţi. Dar iată, cum vei trata aceste amintiri, decizi doar tu. Însă există o mare diferență între: “La naiba, dar dacă nu voi uita şi voi suferi veșnic?” şi “Eu țin minte. Afară e soare, e timpul să mă ocup de treburile mele”.  Tot ce s-a întâmplat – este deja o realitate, din care rămân doar amintiri. Trecutul nu ar trebui să-ţi fure niciun moment din prezent. Aici și acum – este mult mai important, decât rănile vechi.

Memoria – este doar un mecanism, inventat de natură pentru a supraviețui şi a ne dezvolta. Dacă în mintea noastră, trăim iar şi iar același eveniment, în loc să mergem mai departe, atunci ne facem doar mai rău. Amintirea despre un eveniment neplăcut – este o legătură neuro-chimică, o amprentă inutilă la unul dintre lanțurile conexiunilor neuronale. Nu este materială și nu-i pasă nimănui de ea, cu excepția ta.

Sursa