“Nu muncesc, am grijă de mine şi de casă – atât timp cât am un bărbat, nu vreau și nici nu voi lucra!

“Locuiesc cu un bărbat, nu muncesc, am grijă de mine şi de casă – atât timp cât am un bărbat, nu vreau și nici nu voi lucra!

Însă acest lucru a început să-l deranjeze şi a redus banii, chiar şi pentru mâncare. A spus că e criză şi acum deseori vom avea frigiderul gol. Deci, nu mănânc, din principiu.

În ultimul timp a început să-l deranjeze că nu fac nimic. Zilele astea s-a terminat mâncarea, am pregătit cina din ultimele produse şi nu am mâncat nimic toată ziua. Bani nu mi-a lăsat. Seara, după cină mi-a spus că mâine va fi şi mai rău pentru că nu are bani. Am refuzat micul dejun, spunându-i că sunt la dietă şi dacă e să facem economie, atunci voi încerca să economisesc.

În rezultat mi-a lăsat niște bani spunându-mi: “Mergi şi cumpără-ţi ceva de mâncare!”

De fapt, mă îndoiesc că nu are bani. Pur şi simplu încearcă să mă facă să merg la muncă. Eu pot lucra, însă în acest caz voi locui singură. Nu vă grăbiți să strigați că sunt o leneșă. Pur şi simplu nu pot îmbina munca şi bărbatul. Când sunt singură, câștig destul de bine, sunt concentrată doar pe muncă. Lucrez şi noaptea dacă e necesar. Părinții mei deasemenea, nu sunt săraci, deci nu voi rămâne pe drumuri.

De ce îl deranjează acum acest lucru, nu înțeleg, ne înțelesesem de la început că nu vreau să muncesc, iar acum îl deranjează că nu am niciun ţel şi nu mă interesează nimic. De fapt, el mă interesează. Stau acasă, fac tot felul de proiecte, deci nu mă plictisesc.

Mai degrabă aș muri de foame decât voi lucra, trăind cu un bărbat – aceasta este poziția mea.

Dar, mi-a lăsat bani – ce să fac în continuare? Să continuu greva foamei sau să cumpăr produse și să pregătesc cina, ca întotdeauna. Trebuie să-l fac cumva să înțeleagă că a ales o poziție greșită. Ieri, am fost înțelegătoare că nu sunt bani, iar el aproape că m-a lăsat să mor de foame. Dacă nu aș fi făcut glume de dimineață, m-ar fi lăsat toată ziua fără mâncare. Să mă șantajeze cu mâncarea – deja e prea de tot, oricum sunt slabă.”

«» »@

Eu nu o judec, dimpotrivă o înțeleg. Veți spune – o va lăsa, se va plictisi, îşi va găsi una care lucrează. Orice femeie poate fi abandonată – şi cea care lucrează, şi cea care nu lucrează, urâtă, frumoasă, tânără sau bătrână. Dar să trăiești de dragul bărbatului, ca el să nu plece – e groaznic. Femeia ar trebuie să lucreze atunci când vrea, când îi este interesant.

Însă nu sunt atât de multe femei norocoase. La noi, majoritatea lucrează de nevoie. În suflet, aproape toate ar vrea să trăiască ca această femeie, însă se tem să recunoască, stereotipurile impuse de societate nu le permite acest lucru.

Deja ştiu părerea  bărbaților pe acest subiect. Întrebarea mea este pentru femei – aţi vrea să lucrați doar pentru plăcere sau pentru că așa trebuie?

Sursa