“Am devenit eu însămi. Cu toată sinceritatea îţi spun: mulțumesc pentru divorț!”

Mi-ai dat niște lecții. Dar nu acelea pe care le planificai…

Mai întâi strigai şi nu-ţi cereai scuze. Iar eu devenisem supusă. Şi prin supunerea mea, considerai că ai dreptate. Era doar frică. M-am ascuns în ea de ţipete şi ascultam de acolo durerea ta pulsantă.

Mă ofensai. Îmi spuneai cuvinte ofensatoare. Doar că ele nu erau despre mine, ci despre tine.

Săgețile tale zburau spre mine, dar nu ajungeau. De fapt, ajungeau. Dar erau oglindite înapoi şi se întorceau în inima ta. Te simțeai rănit. Iar mie îmi era milă de tine.

Şi de mine îmi era milă. Însă mila pentru mine sunt lacrimi, iar lacrimile – un indicator al unei probleme nerezolvate. Și problemele nerezolvate trebuie rezolvate.

Abuzul – este violenţă psihologică. Erai atât de mândru că nu mă agresai fizic. Însă o făceai. Vânătăile care nu se vedeau, erau promisiunile tale neîndeplinite, conversațiile umilitoare, când te uitai în telefon și nu la mine, cinele reci, această tăcere obositoare, manipularea că sunt dependentă de tine, reducerea rolului meu în familie – deasemenea e violență.

Mă simt, exact așa – violată. Mi-e rușine și doare.

Rana mea sângerează. Și mi-e teamă că eu am provocat violatorul. Doar că nu ştiu cu ce.

Ai vrut să-mi arăți, că ai făcut multe pentru mine. Şi mi-ai luat ceea ce mi-ai dat. Mi-ai luat, pentru a mă speria că fără tine sunt “un nimeni”.

Însă nu înțeleg. De ce îmi arăți conturile? Tu ai oferit totul, eu nu ţi-am cerut nimic. Îţi plăcea să oferi, să cumperi, să răsfeţi, să ai grijă.

Luându-mi hainele şi bijuteriile nu-mi iei amintirile despre fericire, iei respectul pentru tine.

Ai plecat, pentru a mă face să conștientizez ce multe am pierdut. Am încercat să trăiesc fără tine. Să știi că mi-a plăcut.

Fără tine – este fără a-ţi servi umilitor starea de spirit, fără să aștept “cât trebuie”, fără frica că vei începe a striga doar pentru că acolo, în lumea mare, te-a supărat cineva, iar această lume mică a noastră ai creat-o pentru a-ţi vărsa sângele.

Copiilor nu le voi spune nimic rău despre tine. Însă ceea ce au văzut, este deja relația lor cu lumea şi cu tine. În toți acești ani lucrez avocatul tău, inventând tot felul de scuze care-ţi justifică faptele. Îmi dau demisia din această funcție, de azi înainte răspunzi singur în faţa lor pentru greșelile tale.

Mi-ai oferit o lecţie excelentă, pentru care îţi sunt foarte recunoscătoare. Mi-ai legat aripile. Iar eu le-am desfăcut. Şi pot zbura.

Nici eu nu știam acest lucru. Aproape că te-am crezut atunci când mi-ai spus că sunt “un nimeni”.

Se pare că lumea în jur e foarte mare. Eu însă, credeam că tu ești lumea mea. Până când mi-ai transformat lumea într-o pungă de gunoi, în care ai aruncat toate resturile dispoziției tale.

Oh, cât sunt de recunoscătoare că ai plecat.

Credeai că o să sufăr. Însă mi-ai dăruit ceva mai de preț. Am devenit eu însămi.

Cu toată sinceritatea, îţi spun: mulțumesc pentru divorț!

Sursa