Nu-i spune copilului ceea ce simţi! Nu-l împovăra cu problemele, fricile sau grijile tale!

Una dintre sarcinile principale ale mamei este să-şi ajute copilul să facă faţă emoțiilor. Să-l învețe cum să se descurce cu ele, să ia ceea ce este de prisos, să accepte, să-l ajute să le înțeleagă. Psihologii numesc acest lucru “container”. Adică mama, trebuie să devină un fel de “container” care va putea accepta emoțiile copilului, le va aduna şi le va procesa.

Cum arată acest container?

De exemplu, o situație simplă. Copilul s-a urcat în copac, a căzut și s-a lovit. Poate că nu există leziuni, însă îl doare. O cheamă pe mama.

Mama, în interiorul căreia există un loc pentru acceptarea emoțiilor copilului – îl va lua în brațe, îl va îmbrățișa, va sufla pe locul vânătăii. În câteva minute, copilul este “ca nou”. Durerea dispare repede, iar copilul la fel de repede se calmează.

Mama, care este deja plină de emoții – ale ei și ale altora, și nu se poate descurca cu ele – la început va certa copilul, îi va spune ceva de genul: ” Doar ţi-am spus – nu te urca! “. Însuși neștiind de ce. Mai târziu va regreta sau se poate limita cu fraza: “Este în regulă, nu este atât de grav, până la nuntă îţi trece”. În acest caz, copilul plânge mai tare, iar mama se enervează și mai mult.

Diferența dintre prima și a doua mamă nu este numai în reacții, ci şi în sentimentele pe care le experimentează. Una, în interior este plină și calmă, de aceea poate îmblânzi mica briză de evenimente cu calmul său. Cealaltă, de la început este tensionată, iritată și agitată. De aceea, orice oscilație externă o scoate din fire destul de puternic, îi provoacă o furtună în interior. Ea poate fi înțeleasă – îi este cu adevărat greu. Ea este supraîncărcată, ea nu poate fi un “container”.

De ce nu putem accepta emoțiile copiilor?

1. Suntem copleșiți de propriile emoții și nu știm cum să facem față.

2. În copilărie nu aveam un astfel de “container”.

3. Nu avem unde descărca toate acestea – nimeni nu are nevoie de emoțiile noastre.

4. Colectăm emoții negative de peste tot.

Acestea sunt date inițiale, pe care aproape fiecare dintre noi le are, puțini au norocul să aibă părinți înțelepți, capabili să facă față emoțiilor.

Cum să devii acel “container” pentru copilul tău?

1. Înțelege-ți emoțiile acumulate timp de 20-30-40 de ani – pentru aceasta te ajută orice tehnică. Scrisori, jurnale, meditații, practici corporale, confesiuni – orice. Important este ca interiorul să se relaxeze.

2. Niciodată, nu-ţi împărtăși emoțiile copilului. Chiar dacă copilul are 10-15-20-30 ani – nu-l împovăra cu problemele, fricile sau grijile tale. Este tabu. Mai bine vorbește cu prietenii, soțul, hârtia, părinții, copacii sau rugăciunile. Dar niciodată, nu-i spune copilului!

4. Nu colecta negativitate! – există foarte multă în această lume, dar tu nu ai nevoie de ea. Elimină din viaţa ta toate sursele de informații stresante.

6. Antrenează-te mai întâi să-i oferi copilului sprijin și grijă.

7. Să dorești și să înțelegi importanța funcției tale de părinte – pentru aceasta, poți sacrifica alte funcții părintești, astfel încât să-ţi rămână forțe pentru a fi cel mai bun “container”.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!

error: Content is protected !!