Educație fără strigăte: da, se poate! 10 paşi simpli care te vor ajuta în acest sens!

Există familii în care părinții nu strigă la copiii lor. Și nu este vorba că în acele familii cresc copiii cuminți, unde nu există necesitatea să ridici vocea, sau părinții ar fi ideali. Este vorba doar de familii în care părinții știu ce butoane să apese pentru a nu-și revărsa mânia asupra copiilor. Pentru că de cele mai multe ori țipăm la copii noştri, deoarece izbucnim din cauza propriilor emoții.

Cum puteți evita țipetele?

1. Comunicați cu copilul pe un ton respectuos. Spune-i că tu, de asemenea, înveți să fii părinte și uneori faci greșeli, dar încerci să devii un părinte mai bun.

2. Sarcina N1 a părinților este abilitatea de a-şi controla emoțiile. Un astfel de comportament va ajuta copilul să-şi controleze propriul comportament. Copiii învață să fie empatici, atunci când noi înşine suntem empatici. De asemenea, învață să strige la noi, când şi noi ridicăm vocea la ei.

3. Nu uita că copiii se comportă copilărește. Ei sunt imaturi. Ei verifică și experimentează totul pentru a înțelege cum şi din ce este făcut ceva. Cortexul lor frontal se va dezvolta definitiv doar la 20 de ani, iar până atunci vor fi ghidați în primul rând de emoții și mai apoi de rațiune.

4. Nu-ţi permite să izbucnești, asuma-ți responsabilitatea pentru propria dispoziție. Este în mâinile noastre – să ne simțim mai bine.

5. Încercă să înțelegi ce emoții simte copilul. Acest tip de empatie va fi primul pas în a învăța copilul să-și gestioneze emoțiile. Când un copil își dă seama că sentimentele sale sunt înțelese, el va învăța cum să le gestioneze și, în același timp, să-și controleze comportamentul.

6. Întotdeauna păstrează legătura cu copilul tău și încearcă să privești lucrurile prin ochii lui. Când copiii simt că părinții sunt de partea lor, ei vor încerca să se comporte mai bine.

7. Oprește-te când simți că vine furia, închide gura la timp.  Nu fă nimic până când nu te calmezi, chiar dacă trebuie să te oprești la mijlocul frazei strigate. Respiră adânc.

8. Acordă atenție propriilor sentimente și încearcă să “ieşi” din situație, s-o priveşti dintr-o parte. Furia include multe componente – teamă, tristețe și dezamăgire. Dacă simți că vin lacrimile, lăsă-le să iasă. Apoi furia se va potoli singură.

9. Găseşte un refugiu pentru propria înțelepciune. Acesta poate fi un cuvânt sau o mantra. Poate fi orice, dar trebuie să apelezi la ele în momentul când simţi că furia este aproape. De fapt, acesta este unul dintre pașii cei mai importanți!

10. Acționează constructiv. Aceasta înseamnă să rogi copilul să repete ceva. Aceasta înseamnă să-i cer scuze pentru comportamentul tău incorect. Înseamnă să renunți la toate treburile casnice și să mergi sub plapumă cu copilul tău şi o carte, până când fiecare se va simți mai bine. Înseamnă să faci un pas înainte.

Să faci toţi acești paşi este foarte dificil și necesită mult auto-control și nu întotdeauna va funcționa. Dar trebuie să încerci iar şi iar. Partea bună este că aceasta chiar funcționează! Și de fiecare dată va deveni tot mai ușor să nu-ţi ieşi din fire. Pur şi simplu trebuie să te miști înainte, în direcția corectă.

Sursa 

error: Content is protected !!