Află secretul relaţiei de lungă durată şi cum poţi evita infidelitatea

La începutul unei relații de iubire, problema loialității sau a trădării nici nu se discută – partenerii au încredere deplină unul în celălalt, în lume nu mai există alți oameni. El este cel mai bun. Ea este cea mai bună.

Cu timpul, când voalul roz cade şi persoana reală nu prea seamănă cu imaginea ideală, credem că el sau ea s-a schimbat sau “m-a mințit”.

Acest proces este firesc și se întâmplă cu fiecare. Dacă ceea ce a rămas după pierderea iluziilor este nesemnificativ și poți găsi cu ușurință un înlocuitor – de obicei, relația se destramă. Este mai greu să pleci, când şi valoarea partenerului vechi este prezentă și ceva lipsește. În relație apare tensiune și distanță.

În continuare, sunt două opțiuni de evoluție a evenimentelor.

– unii încearcă să comunice, să se certe, să înțeleagă ce se întâmplă în relaţie – cel puțin contactează unul cu celălalt, deși aceste certuri rareori sunt productive.

– alţii – sunt dintre cei care s-au obișnuit să aibă grijă de partener într-un mod “dulce”, cum ar fi “nu-ți împovăra aproapele cu problemele tale”.

O astfel de persoană decide totul singură, uneori fără să-și dea seama că al doilea de asemenea, are o tensiune. În acest cuplu există riscul apariției unui iubit secret (la unul dintre parteneri sau la ambii) care va avea o misiune foarte importantă: să reducă această tensiune.

Ce urmează? Ambele opțiuni pot dura ani întregi…

Poate că unul din cuplu va pleca, dar numai pentru a crea un cuplu asemănător în alt loc, cu o altă persoană. Sau se vor despărți-împăca toată viaţa. Nu există evoluție, nu există schimbări și, de fapt, vor face a suta oară același lucru, sperând că de această dată vor obține ceva nou.

Probabil vă întrebați unde este ieșirea din această situație?

Pentru  a afla răspunsul va trebui să ne întoarcem la începutul poveștii.

De unde a apărut partenerul vostru? De unde, în general, apar partenerii pentru relațiile bune, romantice?

Pentru relație întotdeauna găsim persoana la care observăm ceva ce ne lipsește nouă. “Cu ea nu te plictisești”, “El este atât de grijuliu”, “Ea gătește atât de bine”, “El poate câștiga bani”, etc.

Adică, dacă mă simt plictisit de mine însumi, dacă nu pot avea grijă de mine (numai de ceilalți), dacă doar mama a gătit toată viaţa pentru mine, iar mie îmi place să mănânc, dacă a câștiga bani este o problemă, atunci am nevoie de cineva care va face totul pentru mine.

Pentru rolul partenerului “unic” este potrivit cel care poate, cel puțin o perioadă, să joace acest rol.

Când persoana potrivită este găsită, apar multe iluzii plăcute: un sentiment de integritate, securitate, extaz “numai cu tine, pot fi eu însumi”. Plus, claritate deplină despre cum să trăiești mai departe (și, cel mai important, – cu cine!).

Cu alte cuvinte, chiar de la început partenerul vine să te “completeze”. Fără el – eşti jumătate. Cu el  – un tot întreg. De fapt, acest lucru este imposibil. Nimeni nu este capabil să facă acest lucru pentru tine. 

Oprește-te un pic şi gândeşte-te:

– Nu poţi avea grijă de tine, nu ştii ce-ţi dorești de la viaţă? Nimeni în această lume nu a venit să aibă grijă de tine şi să-ţi ghicească dorințele.

– Nu te poţi proteja singur şi nu poţi câștiga bani? Nimeni nu s-a născut pentru a fi apărătorul sau portofelul tău.

– Te plictisești cu tine însuți? Alții de asemenea, se vor plictisi cu tine.

Nicio “jumătate” nu te poate salva. Și nici tu nu-i poți salva pe alţii.

“Nimeni nu-mi poate oferi ceea ce vreau cel mai mult. Doar eu. “

Propria integritate ne oferă posibilitatea de a vedea că alături este – Celălalt. O persoană complet diferită. Niciun fel de jumătate. Trebuie să începi să cunoști, să iubeşti, să respecţi şi să susţii această persoană.

Acum mă gândesc că pentru o persoană adultă care are un amant(ă) – este un lucru foarte rău. Nu din punct de vedere moral și etic, pur şi simplu – această persoană stă pe loc.

Infidelitatea este un mod de a nu schimba nimic, a nu crește, a nu te dezvolta. Pentru că, dacă relația în cuplul de bază s-a terminat – nu are sens de continuat, iar dacă nu s-a terminat – atunci trebuie să faci ceva.

Aș spune că toate cele enumerate mai sus sunt “vârsta adolescenței” pentru o relație şi fiecare se descurcă cum poate. Ea nu poate fi evitată. Însă nu toți vor reuși să crească.

De fapt: ce poți să faci? Să “descoperi” etapa la care vă aflați şi să fiți gata de a depăși toate dificultățile acestei etape. Să o trăiți, să mergeți mai departe. Și, indiferent ce decizie ai luat, întotdeauna începe cu tine (nu cu partenerul).

Sursa