Scrisoare către Dumnezeu. Alexandru, 8 ani.

Bună, Doamne! În cer tot e vară?
Spune-mi, ai studiat bine la școală?!
Îţi scriu pentru a-ţi cere sfatul –
Nu știu, cum să mă comport decent.

Fratele meu, la cină m-a făcut să râd,
Iar eu, am răsturnat bolul cu supă…
I-am periat dinții pisicii cu pastă de dinţi
Iar el mi-a spus că sunt prostuț ca o plută…

Să nu crezi ceva greșit, fratele meu e mare și puternic,

Mama spune că seamănă cu tata.
Îţi scriu acum de pe telefonul lui.
Tu sună – vom demonstra că exiști!

Ce mai face bunica și căţelul Toşa?
Mi-au spus că i-ai luat în Paradis.
Ai grijă de ei, Doamne, bine!
Spune-le că-i iubim și-i salutăm!

Și fă ca animalele să vorbească!
Chiar vreau să înțeleg discursul lor!
Vreau să mă iubească toate.
Știu – ești ocupat. Chiar eu învăț pisica să vorbească …

Mai vreau ca mama şi tata să nu se certe …
Și bunicul să nu tușească dimineața…
Şi oamenii în război să nu moară,
Vrei – îţi pot dărui patinele mele cu role?

Mi-e tare dor de o fetiţă,
Părinții ei au trimis-o la ţară!
Cu ai mei nu ne prea plimbăm…
Sunt adult. Deja nu mai plâng.

Tu ești atât de trist pe icoană!
Ce pot face pentru a te înveseli?
Scrisoarea o voi lăsa pe balcon.
Și aceste flori albe, pentru bunica mea …

Sursa