7 acţiuni prin care ne jignim copiii

“De fiecare dată când ai ocazia, ia-ți copilul de mână! Va trece puțin timp și el va înceta să-ți mai întindă mâna!”.

Ne jignim foarte mult copiii atunci când:

Nu-i înțelegem

La 13 ani m-am îndrăgostit. Era un băiat eminent, însă arogant şi rău. Iar mie mi se părea perfect. Doar că el nu-mi acorda atenție, iar eu plângeam. Mama încerca să mă calmeze: “Nu plânge, nu este ceva serios. Peste un an totul va trece.” Iar eu nu-mi doream ca această stare de iubire să treacă. Şi de ce voi părinții credeți că ne cunoașteți?

Nu dorim să-i susținem

Micul Carusso a venit de la școală în lacrimi. Mamă! Profesorul de muzică a spus că vocea mea este ca vântul ce suflă în țeavă. “Nu este adevărat fiule, nu-l asculta. Tu cânți foarte frumos. Sunt sigură de asta.”

Vă imaginați că lumea niciodată nu ar fi auzit acest mare tenor, dacă nu era mama lui înțeleaptă. Întotdeauna spune-i copilului: “Tu poţi.” “Vei face faţă.” – aceasta le oferă aripi.

Îi comparăm cu alți copiii

Uite, Ana e curată şi atentă. Iar tu, eşti ca un purceluş. Ţi se pare familial? Un singur lucru nu înțeleg: ce-şi doresc mamele să obțină, atunci când rostesc aceste cuvinte? Cu excepția urii faţă de Ana, e dificil să provoci alte emoții.

Facem glume pe seama lor

Am mers cu sora mai mică la magazin. Sora avea 3 ani, iar fața ei era plină de pete verzi: avea varicelă. Vânzătoarele care nu aveau nimic de făcut, se uitau în direcția noastră și chicoteau: “Vai ce frumusețe a venit la noi! În minte mi-a venit doar un singur gând: de unde aș putea lua o armă să le pedepsesc?

Îi jignim prin cuvinte şi fapte

În clasa a VIII-a mă consideram o fată destul de adultă și independentă. Odată, tata îmi explica geometria, pe care creierul meu refuza complet s-o înțeleagă. Și mi-a dat o palmă…. Nu a fost atât de dureros, pe cât a fost de jignitor! N-am vorbit cu el mult timp. Iar el nu înțelegea ce m-a rănit atât de mult …

Strigăm, ne ieșim din fire

Îmi amintesc vecina, care era epuizată de plânsetele copilului ei mic, l-a înșfăcat şi a început să-l scuture şi să strige: “Ce vrei!”. Niciodată nu voi uita ochii copilului plini de groază, care nu înțelegea ce se întâmplă. Se pare că şi ea mai târziu se simțea extrem de vinovată…

Îi Ignorăm

Credeți-mă, este cel mai grav lucru. Un om de știință japonez a făcut un experiment. El a semănat 3 boabe identice în trei borcane. În fiecare dimineață, trecând pe lângă primul borcan, omul se saluta cu planta şi-i spunea cuvinte pline de afecțiune. Când trecea pe lângă cel de-al doilea borcan, striga şi numea planta cu cuvinte urâte. A treia plantă, pur şi simplu o ignora. După o lună, prima plantă a crescut mare şi frumoasă, a doua s-a uscat, iar a treia a putrezit. Copiii sunt la fel ca şi plantele: părinții, cu timpul culeg ceea ce au semănat singuri.

Copilul te iubește necondiționat: indiferent de dispoziție şi daruri, pur şi simplu pentru că eşti mama sau tata. Şi pentru un zâmbet – vei da totul. Nu uita acest lucru şi iubește-ţi cât mai mult copilul!

Sursa