Cum să reţii confortul care-ţi scapă, fără să ajungi la dezamăgire…

Esența durerii psihologice este simplă: dezacordul cu ceea ce se întâmplă, provocat de atașarea la anumite modele mentale. Ca consecință – încercarea de a menține forțat stabilitatea acestor modele, ceea ce duce la o suprasolicitare a creierului.

Dacă desenați o imagine, atunci încercarea de a păstra modelele psihologice obișnuite pe fundalul schimbărilor realității – este ca și cum ați încerca să țineți un tren care trece pe alături, agățându-vă de el cu un cârlig.

Cum se întâmplă totul…

Omul trăiește în imagini. El creează un anumit set de imagini cu un anumit set de relații între ele. De exemplu, “Mă iubește – vom fi împreună pentru totdeauna!”, sau “Prietenii mei nu mă vor trăda niciodată”, sau “Sunt tânăr și sănătos – și aceasta este o normă de viață!”, etc.

Aceste interacțiuni dintre imagini (interacțiunile dintre atitudinile mentale) devin stabile și durabile în timp. Și persoana nu numai că se obișnuiește cu ele, dar se identifică cu ele ca un tot întreg. De fapt, persoana creează linii energetice puternice și stabile, care o leagă de această energie ce modelează imaginea pe care o dorește.

Şi brusc realitatea se schimbă – aceste legături se pun în mișcare. Iar omul nu este pregătit – el trăiește în inerția identificării sale cu imaginile-atitudinile obișnuite, s-a atașat de ele. Rezultatul este simplu: dacă încerci să păstrezi realitatea care se schimbă cu propria putere (energie), vei simţi o tensiune mentală (de fapt, energetică) din ce în ce mai mare – atât de mare, încât poți înnebuni sau te poate omorî.

Cu alte cuvinte, esența durerii psihologice este reținerea confortului care îţi scapă. Și paradoxul este că singura cale care rezolvă această problemă – este eliberarea lui.

Pe exemplul acestei situații, putem vedea din nou cu ușurință răul inerției: încercarea de a păstra ceea ce-ţi scapă –  este dorința de a trăi după inerție, inconștient. Și asta inevitabil duce la suferință.

Cea mai bună formulă de comportament în această situație, este de a face totul pentru a construi situația confortabilă și stabilă și în același timp, să nu încerci să o ţii.

Vorbind în limba taoștilor – trebuie să o țineți, neținându-o.

Foarte orientativă în această privință este arta de a desena cu apă pe asfalt, pe care o practică unii maeștri din China, precum și artiști europeni individuali precum Niels Shoe Meulman. Desenul poate fi foarte frumos – însă după câteva secunde apa se evaporă și dispare.

Acceptarea echilibrată atât a frumuseții pe care o creați, cât și a evaziunii ei este un algoritm în care durerea psihologică este imposibilă.

În concluzie: dacă încerci cu adevărat să păstrezi realitatea care-ţi scapă, atunci ești un rinocer stupid care împinge Everestul strigând: “Te vei mișca! Ţi-am spus, te vei mişca! “. În această situație, este cam ciudat să dai vina pe Everest că nu vrea să se miște în nici un fel, dar asta este exact ceea ce faci cel mai des.

Sursa

error: Content is protected !!