Tatiana Drubich: “Bătrânețea nu este pentru cei slabi”

Tatiana Drubich, actrița care şi-a început cariera la vârsta de 13 ani, jucând în numeroase filme. Cu toate acestea nu consideră profesia de actor ca fiind cea de bază, având şi studii de medic endocrinolog.

Unul dintre filmele ei preferate este “Dragostea” de Haneke. Un film pe care mulți nu îndrăznesc să-l privească pentru că este despre bătrânețe, durere și boală, uitând că în primul rând este despre dragoste.

Despre fericire

“Sunt oameni care emană graţie – în prezența lor întotdeauna mă simt fericită şi de cele mai multe ori fără motiv. Oamenii genii sunt buni, pentru că cu ei nu trebuie să vorbești. Ei oricum nu pot spune nimic – sunt așa cum sunt. Însă de la ei vine fericire.”

Despre omul consumator

“Cred că acum este o nouă etapă a evoluției, o subspecie, însă nu știu exact ce fel. Ştiu doar că este greu să găsești limba comună cu el: pentru că îl bucură, întristează şi sperie alte lucruri. Cred că acest om este consumator – care nu produce, nu inventează, ci are sarcina principală să consume. Se pare că poți fi un geniu de consum. Nu spun că acest om nou este mai rău. Dar este mai plastic, desigur. Chiar cred că această evoluție a devenit evidentă din momentul în care au început banii din plastic “.

Despre iubire şi bătrânețe

Există două traume: iubirea şi vârsta. Ce frumos a spus-o un prieten de-al meu: bătrânețea nu este pentru cei slabi. Şi moartea nu este pentru cei slabi, voi adăuga eu. Însă trebuie să termini într-un fel această poveste, să o aduci la un rezultat… Este o iluzie că te poți înconjura cu copii sau cu ceea ce ai făcut. Şi cu iubirea este la fel – aceasta este întotdeauna durere şi dependenţă. Însă eu aş spune că această durere te face om. Şi moartea e lucrul care te face om. Să existe nemurirea…o Doamne ce ar face toți, sau dimpotrivă nu ar face nimic, doar au atât de mult timp la dispoziție…”

Despre cei din jur

“Trăim într-o perioadă dificilă, când ne confruntăm cu diferite încercări . Și adesea cunoscuții se manifestă complet neașteptat, de parcă nu i-ai fi cunoscut înainte – atât ţi se par de străini și întâmplători în destinul tău. Dar văzând atât de multă durere și compasiune, înțelegi că oamenii oricum sunt mai buni decât se gândesc despre sine.”

Despre caritate

“Mulți oameni mă întreabă: de ce faci asta? Răspund: “Să nu înnebunesc şi pur şi simplu să rămân om. Fac toate astea pentru mine ”

Sursa