Femeia vrea plăceri obișnuite, vrea să se placă atunci când se privește în oglindă, vrea să fie frumoasă…

Mi s-a rupt o unghie. Nu e mare nenorocire, dar îţi strică dispoziția. Femeile mă vor înțelege. Ziua de azi pare a fi una cu ghinion: curățătoria nu a reușit să-mi întoarcă rochia de care aveam nevoie, nu mi-am găsit pantofii norocoși, iar acum această unghie… Universule, ești supărat pe mine?

Am intrat într-un centru comercial, mi-am luat o cafea şi am trecut pe la salonul de manichiură. Voi bea cafeaua şi îmi voi repara unghia…

În acest moment văd o bunică care se apropie de administrator. Îngrijită, îmbrăcată modest, însă cu gust…

Bunica o întreabă:

– Manichiura costă 300?
– Da.
– Cu acoperire?
– Nu.

Bunica s-a îndepărtat. A stat puțin şi s-a gândit. Era clar că avea ultimii bani. Însă ea nu e bunică. E femeie. Iar femeia îşi dorește mâini îngrijite. La orice vârstă.

Se apropie din nou de administrator.
– O acoperire costă 50?
– Nu, 220.
– Două sute douăzeci? – bunica s-a speriat.
Cinci sute era o sumă prea mare pentru ea. Şi-a aranjat ferm pălăria, și-a pus haina şi a plecat.

Cât de umilitoare este sărăcia. Cât de trist este atunci când trebuie să alegi între ceea ce-ţi dorești şi ceea ce este necesar. Însă femeia – trăiește în interior, ea vrea plăceri obișnuite, vrea să se placă atunci când se privește în oglindă, vrea să fie frumoasă. Nu să pară, ci să fie femeie…Femeia nu are vârstă…are starea sufletului. Starea de primăvară…Iar bunicii nu i-au ajuns câteva sute pentru a simți primăvara.

Mi-am retras mâna şi am fugit din urma bunicii, adică femeii..

– Așteptați, nu plecați!

Ea, un pic confuză, se întoarce.

– Să mergem la manichiură – şi o îmbrățișez de umeri, arătându-i spre salon.

– Cine sunteți? – a întrebat ea nedumerită.

– Eu? Nimeni. Să zicem că sunt zâna cea bună. Să mergem să vă vopsim unghiile.

– Dar nu-mi ajung bani.

– Vă ajung, vă ajung…azi au o acțiune, clienta cu nr. 50 obține o manichiură cadou.

– Şi eu sunt clienta cu nr. 50?

– Da – îi zic eu.

Bunica cam nesigură a venit din urma mea. I-am făcut un semn administratoarei că voi achita serviciile, iar ea a invitat bunicuța să i se facă manichiura.

– Oh, n-am câștigat niciodată nimic – izbucnește bunica, radiind de bucurie. S-a topit complet. Aproape că îi dădeau lacrimile.

În jur s-a mărit semnificativ gradul de pozitivitate. Mirosea a primăvară. Şi cafeaua era delicioasă. Şi fetele frumoase. Şi viaţa minunată. La naiba cu rochia şi pantofii mei. Aşa a fost să fie. Nu mă voi îmbrăca aşa cum mi-am dorit în această seară, însă în interior voi radia de bucurie.

Sursa