“Eu însumi sunt speranța”. Găsește suportul în tine…

Uneori, chiar şi cei care merg prin viaţă zâmbind, lasă mâinile în jos. În această situație te poţi ajuta doar tu – de exemplu, făcând o listă cu lucrurile şi momentele pe care le iubești cu adevărat.

“La vârsta de 19 ani aveam o iubire mare. Din când în când, îi ceream să vină urgent să mă salveze.

– Voi veni mâine – spunea iubirea mea mare.

– Mâine? Dar eu astăzi mă simt rău.

– Astăzi, fă-o singură.

Mă scufundam în disperare şi ajungeam la fund. Eram nevoită să mă salvez singură. Să-mi înscriu în conștiință fraza: “Eu sunt propria speranță”. Aceasta m-a ajutat. Mi-o imaginez ca un sprijin fabricat dintr-un metal foarte rezistent. Însă uneori suportul slăbește, puterile se scurg. Și nu pot să mă ridic. Odată, când am ajuns în această stare mi-am cumpărat o pernă nouă, pentru că mi se părea că cea veche era plină de gândurile mele negre.

La următoarea criză, când “totul era rău”, psihologul mi-a dat o sarcină. Nu mi-a cerut, nu m-a sfătuit, ci mi-a ordonat: să scriu pe o foaie A4 ceea ce-mi place în viață. Ce îmi aduce bucurie. Ceea ce este mereu la îndemână, lucruri mici, tot felul de prostii.

Îmi era greu să respir, nu vroiam să mănânc, să beau, nu voiam absolut nimic. Însă din moment ce am cerut ajutorul psihologului, trebuia să mă gândesc și să scriu: Îmi place …

… micul dejun,

… mirosul de cafea măcinată,

… când vrabia vine la fereastră şi ciugulește fărâmiturile,

… să privesc cioara care stă sub zăpadă pe copac: fulgii cad, iar ea nici nu întoarce capul (și nici nu zboară).

… să sărut copiii pe frunte, sub breton (mama spunea că acolo “miroase a pene”),

… când mă întind pe partea dreaptă cu o carte,

… să le scriu prietenilor: “Ce faceți?”,

… parfumul Chanel Chance (și Chanel Allure, seara),

… inelele de argint, în special unul – cu coral.

Dimineața mi-a fost mai ușor să respir. Am lucrat, am scris, iar sub tastatură aveam două foi noi cu o listă. Îmi place …

… să înot și să ascult ce este acolo sub apă,

… când peste stânci se coboară ceața sau un nor (înainte vedeam aceasta din fereastra mea)

… bujorii (au miros de vacanță) și crizantemele (îmi amintesc că şi toamna există fericire), etc.

Patru zile mai târziu voiam să merg undeva, ceea ce nu s-a întâmplat de foarte mult timp, am vrut să ies din casă, să mă duc printre oameni, să ascult zgomotul mulțimii. Pe drumul spre metrou, priveam în jur și chiar în cer, savurând mirosul de pâine proaspătă ce venea din brutăria de alături.

Lista ocupa câteva foi, deja nu o mai completam atât de activ, însă faptul că aveam această listă într-un mod ciudat mă calma.

Mai târziu s-a dovedit că e doar o tehnică, psihologia emisferei drepte. Atunci când creierul este în căutarea plăcerilor vieții, se transformă într-o antenă care captează binele. Creierul scanează realitatea şi găsește în ea motive de bucurie. Şi atunci când cantitatea crește, în minte se întâmplă ceva de genul unui foc de artificii, starea de spirit se îmbunătățește, iar pentru fericire nu ai nevoie de vreun motiv.  Stai şi te simți bine, uneori chiar prea bine…

Toate aceste puncte, sub-puncte, lucruri mărunte şi prostioare îţi amintesc că viaţa merită trăită…

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!