Cum noi, bărbații, “ne omorâm” în tăcere soțiile…

Nu știu ce aş putea să vă spun nou, dar vreau să vă împărtășesc ceea ce s-a întâmplat în viața mea, și anume, să vă spun o istorie despre cum îţi poţi distruge familia intenționat şi sistematic, fără să observi şi să conștientizezi acest lucru.

Aproximativ 11 ani în urmă am avut norocul să întâlnesc o fată superbă. Eu aveam 23 de ani, ea 18. După cinci ani ne-am căsătorit, iar peste un an s-a născut fiul nostru. Nu o duceam rău. Aveam o afacere în domeniul construcțiilor, deci financiar nu aveam probleme.

Însă după 11 ani de căsătorie, soția mea a decis să plece. Când m-a anunțat cu toată seriozitatea decizia ei, am rămas înțepenit. În capul meu s-a fixat senzația că poți pierde totul – afacerea, banii, averea, să supraviețuiești partenerii trădători, reglări de conturi, judecați şi alte chestii asemănătoare, însă niciodată nu mi-a venit gândul că ea ar putea să mă părăsească!

În acea seară m-am îmbătat. Chiar aveam gânduri de sinucidere, însă când m-am trezit, am început să analizez. Să analizez faptele și evenimentele din viața noastră. Și cu cât analizam mai mult, cu atât mai rău îmi era de propria persoană. De parcă mi-a căzut vălul de pe ochi.

La începutul relației noastre, ea – tânără, pură, frumoasă şi fidelă mie – mă privea cu ochi îndrăgostiți, se bucura de succesele mele, uneori se supăra pe întâlnirile mele cu prietenii, însă mă ierta. Îi ceream iertare, îi dăruiam flori, cadouri, însă cel mai important – atenție.

După câțiva ani de căsătorie, venind seara acasă, unde ea mă aștepta cu cina pregătită, treptat nu mai vedeam în ea o persoană. Persoană vie, cu lumea sa interioară, cu gândurile, emoțiile şi trăirile sale… O vedeam, vedeam ce este în casă, ordine ideală, vedeam că e o gospodină desăvârșită şi o soție iubitoare care îmi spunea cum i-a trecut ziua, îmi punea întrebări…O ascultam, dar nu o auzeam. Îi răspundeam ceva înapoi, însă nu conștientizam ce anume. De parcă nu eram alături de ea, ci undeva departe cu gândurile mele. Priveam prin ea.

Apoi se mai întâmpla ca din cauza unor probleme la muncă, plecam câteva zile, deconectam telefonul şi nu-i răspundeam la apel. Făceam aceasta chiar şi atunci când era însărcinată. Apoi mă întorceam de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. La început îi ceream iertare, apoi tot mai rar, după care nu-i mai ceream iertare pentru faptele mele.

Comunicam tot mai puțin, nu mai împărtășeam trăirile, sentimentele, senzațiile. Dormeam în camere separate, pe motiv că trebuia să mă trezesc devreme. Inventam tot felul de scuze. Desigur încercam să-mi răscumpăr vina în toate situațiile. Nu o limitam  şi încercam să-i satisfac orice dorință. Deși cererile ei erau tot mai modeste şi dacă era cineva care vroia să economisească bugetul familiei, cu siguranță nu eram eu acela.

Acum, după câteva luni de când a plecat, am înțeles că viaţa mea nu are sens fără această femeie. Nu înțelegeam, nu conștientizam, nu simțeam cine este ea şi copilul nostru. Erau cei mai importanți oameni.

De abia acum conștientizez că am iubit-o doar pe ea. Conștientizez cât de puțin i-am oferit pe plan emoţional şi cât de frumos e să iubești toată viaţa doar singură o femeie! Însă atunci am aruncat-o în cel mai întunecat colț al sufletului meu.

Zilnic o distrugeam din interior, o sufocam cu indiferența mea. Iar ea în toți acești ani suferea şi aștepta să mă schimb… Fetița pură şi iubitoare “a murit” şi a renăscut într-o femeie dură, fără suflet, fiind convinsă că toţi bărbații sunt niște nenorociți.

Acum doar îmi pot imagina cum aş fi venit acasă, dăruindu-i flori, îmbrățișând-o şi spunându-i cât de mult o iubesc. Aş fi privit-o şi aş fi fost cel mai fericit doar pentru că este alături de mine.

Însă acesta deja este un episod pierdut al vieții. Nu există șanse să întorci înapoi ceva, să ștergi supărările şi dezamăgirile. Cu atât mai mult, că oamenii nu se schimbă. Cel puțin eu nu cred în asta. Vorbesc de sine.

De aceea, dacă Dumnezeu v-a dat oameni dragi – aveți grijă de ei. Femeia este ca o floare – care nu tolerează minciuna, umilința, grosolănia. Iubiți-vă şi spuneți-vă aceasta. În fiecare zi faceți fapte bune pentru cei dragi!

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!