Osho: “Doi oameni maturi, în dragoste se ajută reciproc să devină liberi…”

Problema principală a iubirii este de a deveni inițial matur. Doar atunci vei găsi un partener matur; atunci nu vei fi atras de oameni imaturi.

Dacă tu ai douăzeci şi cinci de ani, nu te îndrăgostești de un copil de două luni. În mod similar, dacă tu eşti un om matur psihologic, spiritual, nu te îndrăgostești de un copil. Nu se întâmplă aşa. Tu vezi că acest lucru nu are sens.

Un om matur are suficientă integritate, pentru a fi singur. Şi atunci când el oferă iubire, o face fără gânduri ascunse – pur şi simplu o oferă.

Atunci când omul matur oferă iubire, este recunoscător pentru faptul că ai acceptat această iubire, nu invers. El nu așteaptă recunoștință – nu, deloc, nici măcar nu are nevoie de mulțumire. El este recunoscător că ai acceptat iubirea lui.

Şi atunci când doi oameni maturi se iubesc, se întâmplă unul din cele mai mari paradoxuri din lume, una din cele mai frumoase fenomene: ei sunt împreună şi în același timp extrem de singuri.

Sunt împreună în aşa măsură, încât sunt un tot întreg, însă coeziunea lor nu le distruge individualitatea – de fapt o mărește, ei devin mult mai individuali.

Doi oameni maturi în dragoste se ajută reciproc să devină liberi. Nu există nici un fel de politică, diplomație, nici o încercare de a-l supune pe celălalt. Cum poţi impune unei persoane pe care o iubești să ţi se supună? Doar gândește-te la aceasta – supunerea este rodul urii, furiei, dușmăniei.

Ţi-ai dori să vezi persoana iubită complet liberă, independentă. Ai vrea să-i oferi cât mai multă individualitate. De aceea îl numesc un mare paradox; ei sunt împreună atât de mult, încât s-au contopit într-unul singur, dar totodată rămân individuali.

Personalitățile lor nu se amestecă – se amplifică. Celălalt te îmbogățește de libertate.

Osho: “Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu însuți”

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!