Gaslighting : violența despre care nu se vorbeşte

Gaslighting – este una din formele de abuz psihologic. Deşi nu te-ai întâlnit cu acest termen, cu siguranță ai experimentat acest fenomen.

Imaginează-ţi situația: În toiul disputei îi spui soțului (soţiei, părintelui, prietenei) – “Ţii minte, data trecută tu deasemenea te-ai înfuriat în aceeași situație? Iar el îţi spune – “Despre ce vorbești? Nu a existat aşa ceva.” Tu insiști, iar adversarul tău se uită la tine cu mirare, făcându-te să te îndoiești de propria memorie şi adecvare.

S-a întâmplat ceva asemănător cu tine? Probabil că da.

Cauzele pot fi diferite – cealaltă persoană într-adevăr nu ține minte ce s-a întâmplat, interpretează incidentul în felul său, sau pur şi simplu îi este rușine să recunoască că nu are dreptate. Există însă şi situații când cei din jur, de obicei oamenii apropiați, în mod constant și sistematic neagă realitatea percepției noastre. Exact în aceste situații există termenul “gaslighting”

Este o formă de violență psihologică, rolul principal fiind negarea realității. În viața de zi cu zi aceasta poate purta diferite forme, de exemplu:

Negarea faptelor (“Nu este adevărat, niciodată nu am spus acest lucru)

Negarea emoțiilor (Ţi se pare că ai dispoziție rea, nu este aşa).

Accentuarea constantă a comportamentului inadecvat (“Se întâmplă ceva ciudat cu tine în ultimul timp, la bunelul tău boala a început în același mod” sau “Aceasta nu este oboseală, ci din nou ţi se începe depresia.”)

Această formă de comunicare poate fi utilizată atât de soţi sau parteneri, cât şi de părinti în relația cu copiii. Deseori victima acestei forme de violenţă, ajunge cu probleme psihologice şi emoționale serioase.

Este posibil de a rezista Gaslighting-ului?

Da, există tactici de comportament cu ajutorul cărora omul matur poate rezista acestei presiuni:

1. Dezvoltă-ţi capacitatea de a avea încredere în tine şi în sentimentele tale. Nu-ţi verifica evenimentele în memorie, acest tip de verificare seamănă şi mai multă îndoială. Mai bine notează-ţi totul în scris.

2.Apără-ţi punctul de vedere. Încearcă să-ţi descrii clar sentimentele şi situația care le-a provocat (“Sunt foarte supărată pe comportamentul abuziv pe care îl ai față de mine. Și acum mă enervează că încerci să mă faci nebună“).

3. La necesitate întreabă observatorii. Observă alţi oameni “ciudățeniile” despre care întotdeauna vorbește soțul, (soția, mama)? Deoarece nu întotdeauna crizele tale emoționale sunt gaslighing. Pot fi şi cazuri când toţi din jur înțeleg că ai probleme, iar tu nu vrei să le auzi.

4. Dacă suspectezi că în familia ta există această formă de violenţă cere ajutorul unui psihoterapeut de familie. Terapia de familie vă poate ajuta să descâlciți acest ghem complicat. Deseori se întâmplă că persoana care practică gaslighting-ul înțelege acest lucru doar la ședința cu psihoterapeutul.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!