Uneori e mai bine să pleci. Cu siguranță cineva are nevoie de tine…

Wallace Wattles încă 100 de ani în urmă scria: “Este imposibil să prinzi somon în lacul unde nu există somon. Chiar dacă ai abilități excelente – oricum nu vei prinde nimic.”

Şi nici să crești ceva pe pământurile neroditoare, nu merită – există soluri roditoare.

Şi să încerci să construiești relații cu oamenii care nu au nevoie de tine – deasemenea, nu merită.

Uneori omul înțelege acest lucru, însă a depus prea mult efort, a pierdut prea mult timp, a cumpărat unelte scumpe, a udat nisipul – de parcă „s-a lipit“ de situație.

Uneori e mai bine să te retragi.

Însă ti-e frică să pleci – situația de eșec a devenit obișnuită. În fiecare dimineață trebuie să mergi la munca care nu-ţi place, la lacul în care nu există pești, să-l telefonezi şi să-i scrii celui care nu are nevoie de tine – deşi ţi s-a spus clar acest lucru. Să apeși accelerația mașinii la care bateria demult s-a descărcat – poate se va porni!

Nu se va porni.

Ori trebuie să ceri ajutor pentru a porni mașina, ori să scoți undița şi să mergi să cauți alt lac. Şi altă persoană.

Timpul este limitat. Viaţa nu este veşnică. Și poți, probabil, printr-un efort extraordinar să ajungi la rezultatul dorit, fără să-ţi dedici viaţa crescând flori în nisip sau să împingi mașina cu mâinile.

Sau ca eroul lui Puşkin, care vroia să-i cucerească inima frumoasei Naina şi până a reuşit acest lucru, ea s-a transformat într-o urâțenie. Tu deasemenea te poți transforma într-un ratat nervos.

Şi pentru ce? 

Uneori e mai bine să pleci să cauți alte căi, alte lacuri, alte pământuri. Şi alţi oameni – pe pământ sunt câteva miliarde.

Cu siguranță cineva are nevoie de tine!

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!