Psihosomatica la copii: cum funcţionează…

Limbajul manifestărilor corporale la copii este foarte important. Chiar din prima zi de viaţă copilul comunică cu părinții folosind corpul ca mijloc de comunicare.

“Discursul” copilului pot fi erupțiile cutanate, plânsul, regurgitarea sau vărsăturile, insomnie, gesturi.

“Mama poate înțelege semnificația lor și reacționează la importanța informației care i se comunică”, – consideră psihanalistul Donald Winnicott. Mama știe din ce motiv copilul plânge. Dar, uneori, femeia este prea obosită sau îngrijorată şi nu poate înțelege „discursul“ copilului său și aceste nevoi rămân nedetectate.

Lipsa de comunicare duce la aceea că copilul prin propriul corp redă semnale mult mai “zgomotoase”. Scopul este același – să fie auzit. Mulți copii, atunci când în viaţa lor apare grădinița, reacționează cu boală. „Răcelile fără sfârșit și infecțiile virale respiratorii acute pot însemna:  “nu-mi place la grădiniță, nu vreau acolo“. Din anumite motive, copilul nu îndrăznește să spună în cuvinte și se exprimă altfel “.

Semnificația simptomelor

Copilul învață de la părinți să-şi înțeleagă dorințele. “Comunicând cu copilul, mama creează un spațiu pentru trăirile lui, îl ajută să cunoască şi să numească aceste emoții”. El se înțelege și se cunoaște pe sine în măsura în care părinții l-au învățat acest lucru. Iar dacă nu au fost capabili să facă aceasta, copilului nu-i rămâne decât modul tăcut de comunicare – cu ajutorul simptomelor.

Pielea poate exprima starea copiilor – spune psihanalistul Françoise Dolto:

Eczema poate însemna dorința de schimbare.

Descuamarea pielii și respingerea înseamnă lipsa de ceva necesar.

Astenia poate să apară la copilul care a fost părăsit de mamă și el nu-i mai simte mirosul.

Conștientizarea emoțiilor suprimate

Oricine dintre noi poate avea o boală psihosomatică – afirmă psihanalistul. La adulți, aceasta cel mai des este din cauza sentimentelor legate de pierderea unei persoane apropiate sau divorț. Pierderea provoacă un risc de distrugere a psihicului , astfel încât impulsurile noastre legate de această pierdere, nu pot fi exprimate în sentimentul de tristețe, vinovăție sau furie, și în mod eronat sunt direcționate în corp.

Nu toate bolile la copiii sunt psihosomatice – spune Diran Donabedyan. – Dar dacă acestea sunt dificil de tratat, trebuie de studiat istoria copilului, pentru a crește șansele sale de recuperare “.

Observarea psihologică nu înlocuiește terapia, dar devine o completare a acesteia: un copil cu astm cronic continua să ia medicamentele prescrise de medic. Bazându-se pe jocuri, imagini și povești pentru cei mici, pe lucrarea verbală și psihodrama pentru cei mai în vârstă, experții încearcă să ajute copilul pentru a-i restabili integritatea, combinând sentimentele sale corporale cu cuvintele care dau sens acestor sentimente.

Probabil, vor veni timpuri, când medicii pediatri şi psihologi îşi vor uni serios forțele, pentru a lua în calcul la diagnosticarea şi tratamentul bolilor, particularitățile personalității copilului şi mediului care îl înconjoară.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!