Arthur Janov: „Nevroza – este lupta pentru iubirea părinților“

Psihologul american Arthur Janov, autorul bestseller-ului „Țipătul primar“, explică mecanismul de naștere a nevrozei și cum să înveți să-ţi exprimi durerea și supărarea.

Nevroza – este boala simțurilor. De fapt, nevroza – este suprimarea sentimentelor și transformarea lor într-o gamă largă a comportamentului nevrotic.

Nevroza se dezvoltă atunci când lângă copil este persoana care ar trebui să-l iubească, dar în realitate nu-l iubește. Ea începe ca un mijloc de pacificare a părinților nevrotici prin negarea sau ascunderea anumitor sentimente, în speranța că „ei“ în cele din urmă vor iubi copilul nefericit.

Dacă copilului în continuare i se refuză iubirea şi susținerea, el nu are ieșiri pentru durerea rănilor primare şi această presiune suplimentară va duce la formarea unui “Eu” ireal, care acoperă copilul lipsit de apărare. În consecință acest “Eu” ireal începe să domine, protejând copilul, dar, în același timp, îl direcționează către dezvoltarea psihozei.

Dacă se găsește o persoană  la care copilul mic se va adresa cu sentimentele sale primare, o persoană care l-ar ajuta să înțeleagă ce simte, o persoană care l-ar susține, atunci există șanse mari ca conștiința copilului să nu se divizeze şi el nu va deveni altcineva.

Durerea primară – sunt necesitățile şi sentimentele suprimate sau negate de conștiință. Ele provoacă durere pentru că nu sunt exprimate şi satisfăcute.

Pentru ca persoana nevrotică să-şi recâștige capacitatea de a simți, trebuie să se întoarcă înapoi şi să devină copilul care suferă. Când se stabilește o legătură între minte şi durere, atunci simptomele psihosomatice trec repede.

Omul sănătos nu are o fațadă falsă. El pur şi simplu trăiește şi le permite altora să trăiască, el poate găsi sursa de bucurie în interiorul său. Se mulțumește cu ceea ce are, nu-i invidiază pe alții, nu vrea ceea ce vor ei şi nu cere pentru sine ceea ce posedă alții. Aceasta înseamnă că le permite altora – soției, copiilor, prietenilor să rămână ei înșiși. Omul sănătos nu trăiește cu succesele şi realizările lor, nu încearcă să distrugă în ei chiar şi cele mai mici semne de fericire şi bucurie.

Persoana nevrotică este neajutorată în fața durerii sale primare, deseori are necesitatea de a-i exploata pe alţii, pentru a-şi simți importanța pe care în alt mod nu o simte.

Persoana sănătoasă nu caută sensul vieții, pentru că acest sens apare singur din sentimentele sale. Sensul vieții este determinat de cât de profund persoana îşi simte viaţa (viaţa ca trăiri interioare).

Lipsa sentimentelor – iată ce distruge personalitatea şi permite distrugerea personalității altor persoane. De la altcineva noi nu putem obține sentimentul adevărat. Inițial învățăm să ne simțim pe noi înşine, iar apoi îi simțim pe alţii. Cu cât mai aproape persoana devine pentru sine, cu atât mai aproape devine pentru alţii.

Iubirea – e cea care îndepărtează durerea. Putem spune că dragostea și durerea sunt total opuse. Iubirea – e ceea ce intensifică şi întărește senzația propriei personalități. Durerea însă suprimă propriul “EU”.

A iubi înseamnă a-i oferi celuilalt libertatea de exprimare şi creștere. Condiția decisivă – să rămâi tu însuți și să-i permiți celuilalt să se comporte absolut firesc. Definiția iubirii prin cadrul teoriei primare poate fi formulată astfel: să-i oferi persoanei să fie ea însăși.

Autor: Arthur Janov – psiholog și psihoterapeut american. Autor al teoriei „Terapia primară“, fondatorul şi directorul Centrului de Terapie primară din California, SUA. Pacienții lui au fost John Lennon, Yoko Ono și Steve Jobs. Pe 21 august 2014 Dr. Janov a celebrat aniversarea de 90 de ani.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!