Să nu-i pui Femeii niciodată această întrebare indiscretă!

Despre întrebările lipsite de tact.

Să ne imaginăm o femeie. Ea ea are 30 de ani și nici un copil.

Cei din jur o întreabă fără încetare: „Cum, până acum încă nu ai copii? Ce mai aștepți? Iar ea de fiecare dată inventează noi răspunsuri cu zâmbet forțat pe față.

„Deja e timpul!“ – îi spun prietenele, făcând aluzii. „Uite, să nu fie prea târziu apoi !“ – îi spun cei apropiați. Iar ea șoptește ceva de genul: „O să mă gândesc la asta”, “Nu sunt pregătită”.

Şi când rămâne singură, plânge, mușcându-şi buza. Plânge pentru că a a suferit patru avorturi spontane. Plânge pentru că încearcă de cinci ani să aibă un copil, şi fără rezultat.  Plânge pentru că soțul are doi copiii din prima căsătorie şi nu-şi mai dorește alții.

Sau plânge pentru că soțul e steril şi îl mustră conștiința. Plânge pentru că părinții ei îşi doresc nepoți, plânge pentru că vecina are trei şi se comportă cu ei ca cu niște animale. Plânge pentru că deja a ales numele, iar în camera pentru copii nu trăiește nimeni. Plânge pentru că are un gol în interior… Plânge pentru că ar fi fost cea mai bună mamă din lume…

Sau altă femeie – are 34 de ani şi patru copii.

Toți prietenii îi spun: „Patru! Doamne, sper că vă opriți la aceștia …” Prietenii râd: “Aţi încercat să vă protejați?” sau “”Vă doriți propria echipă de fotbal” – spun în glumă trecătorii.

Atunci când rămâne singură, ea deasemenea plânge. Pentru că întotdeauna şi-a dorit o familie mare și nu înțelege ce nu le place oamenilor. Plânge pentru că nu a avut frați şi surori și în copilărie se simțea foarte singură. Plânge pentru că este însărcinată a cincea oară şi deja e conștientă că glumele pe seama lor vor fi şi mai multe. Plânge pentru că a obosit să se tot apere. Plânge pentru că în adâncul sufletului are îndoieli dacă era necesar să nască ultimii doi copii şi acest gând o sperie.

Plânge pentru că a vrut să călătorească, dar a amânat mereu pentru mai târziu. Plânge pentru că soțul îşi dorește al șaselea, iar ea nu mai are forțe!

Şi mai există o femeie – aceasta are 40 de ani şi un copil.

“De ce ai doar unul, nu-ţi dorești mai mulți?  “Sunt fericită şi aşa” – răspunde calm femeia şi toți dau din cap.

Însă când rămâne singură ea deasemenea plânge. Plânge pentru că nașterea unicului său copil a fost o minune. Pentru că copilul cere un frățior sau o surioară. Plânge deoarece prima naștere a costat-o ​​șansa de a concepe din nou. Plânge pentru că a doua sarcină trebuia întreruptă pentru a-i salva viata. Plânge pentru că soțul a murit, iar o altă iubire nu a întâlnit. Plânge pentru că de abia se descurcă cu un copil.

Plânge pentru că nu poate lăsa munca cel puţin o lună. Plânge că familia ei de abia se descurcă. Plânge pentru că îşi dorește al doilea copil, însă nu-l poate avea…

Toate aceste întrebări-stereotipuri năruie orice femeie în interior.

Aceste femei sunt foarte multe printre noi. Ele pot fi prietenele noastre, cunoscutele, vecinele, colegele, poate chiar tu ești una dintre ele. Şi dacă arzi de nerăbdare să-i pui femeii întrebarea: de ce nu are un anumit număr de copiii, ține minte: nu e treaba ta!

Haideți să nu mai fim atât de curioși, ci mai sensibili şi mai umani.

Autor: Nadira Angele

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! 

error: Content is protected !!