Cum te comporți atunci când trăiești cu un partener traumatizat (10 sfaturi practice)

Cum îţi salvezi viaţa şi sănătatea într-un cuplu unde partenerul tău este traumatizat? Cât de mult poţi iubi o persoană care tot timpul îţi spune că nu o iubești, se supără şi te învinuiește de atenție insuficientă?

Indiferent cât de multă atenție şi grijă îi vei oferi unui astfel de partener, el rămâne “flămând” şi nemulțumit, te va învinui că eşti rece, neatentă şi nu te sacrifici nici tu, nu-ţi sacrifici nici interesele pentru el.

De ce se întâmplă aceasta?

Deoarece partenerul tău nu are nicio experienţă despre iubire, nu poate recunoaște iubirea şi grija, în esență, nu o poate accepta. Se întâmplă acest lucru deoarece la o vârstă foarte fragedă, când depindea complet de mama, el nu se simțea necesar. Mama avea grijă de el, îl hrănea, îl schimba, uneori chiar se juca cu el, însă emoţional nu era cu copilul. Şi atunci, el va dori ca tu, în locul mamei sale să-i umpli golul, să-i vindeci trauma.

Să ieşi dintr-o astfel de relație este incredibil de greu. Însă îţi vei dori să ieşi și vei face chiar o încercare de a scăpa, doar că întregul sistem de familie al partenerului şi el însuși nu te vor lăsa să pleci. De ce? Pentru că eşti pentru ei ca un “coş de gunoi” în care îşi pot arunca toate problemele lor.

Dacă conștientizezi acest lucru, atunci gândește-te ce ai putea face pentru a-ţi salva viaţa, securitatea fizică şi psihică. Iată câteva recomandări:

1.Încearcă (indiferent cât de greu ar fi să accepți acest gând) că vei putea trăi singur(ă) – singurătatea nu este atât de groaznică cum pare, iar uneori e chiar mai frumoasă în comparație cu suferința pe care o trăiești participând la acest joc murdar.

2. Spune-i partenerului că nu eşti mama sau tatăl lui, eşti partener care are propriile limite şi dreptul de a spune “nu”.

3. Pune în practică cuvântul “nu”. Spune acest cuvânt la fel de des precum spui „da“ la cererile și cerințele partenerului.

4.Dacă ai spus “nu”, fii ferm(ă), nu-ţi schimba opinia.

5. Nu-ţi fie teamă de conflicte – acestea doar îţi vor curăța relația.

6. Scapă de sentimentul de vinovăție. Ţine minte, în această lume nu eşti dator nimănui cu nimic, şi nici ţie nu ţi-e dator nimeni. Nimeni nu e obligat să corespundă așteptărilor celuilalt.

7. Dăruiește iubire şi grijă atât şi atunci când poţi face acest lucru, cu bucurie şi generozitate. Nu fă nimic forțat, în acest caz mai bine refuză cererea partenerului.

8.Dacă observi că partenerul tău se comportă nu tocmai ca un adult şi dă vina pe tine că nu-i oferi destulă atenție și iubire, împărțiți responsabilitatea între tine, partener şi mama lui, spunându-i următoarele: Te iubesc, însă nu pot fi responsabil(ă) pentru ce ţi s-a întâmplat în copilărie. Eu sunt partenerul tău, nu părintele tău.”

9. Fie atent(ă) atunci când partenerul te manipulează. Te poate acuza, îţi poate insufla sentimentul de rușine comparându-te cu alte persoane sau devalorizându-te ca personalitate. Spune lucrurilor pe nume: “aceasta a fost manipulare, acuzare, depreciere. Nu voi comunica cu tine în acest limbaj, dacă dorești ceva, roagă frumos. Deoarece orice reproș poate fi reformulat în cerere.

10.Dacă ai reuşit să ai copii cu un astfel de partener, atunci lucrează la stabilirea limitelor exacte cu el. Nu-ţi asuma rolul de mamă sau tată, Ai grijă de tine şi conștientizează cum vei susține o astfel de relație în care nu eşti observată ca personalitate, ci doar ca o funcție.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!