Trauma nu este o patologie psihică sau o condamnare pe viaţă. Ea poate fi vindecată!

Primul eveniment traumatic pe care îl experimentează fiecare – este nașterea, trecerea copilului prin canalul de naștere. Copilul născându-se deja e stresat, însă procesul de naștere este primul stres care duce la succes, la dezvoltare – deoarece aici copilul îşi folosește toată puterea pentru a ieşi din locul unde a stat confortabil nouă luni. Și în viitor, în funcție de cum a fost procesul de naștere, aşa va fi viața persoanei, capacitatea de a face față unor situații dificile. În acest articol însă, vom vorbi un pic despre altceva …

Din păcate, traumele psihologice nu e doar ceea ce se arată în filme sau la ştiri. Conform statisticilor, nu mai puțin de 30 % din oameni până la vârsta de 18 ani suferă o situație traumatizantă. Aici poate fi vorba de pierderea cuiva apropiat până la vârsta de 17-18 ani (moarte sau divorț) – de regulă, la maturitate acești oameni sunt predispuși la depresie; sau poate fi un eveniment stresant care lasă o rană în psihic – traumă de dezvoltare, un eveniment traumatic din copilărie care se repetă, absența emoțională și lipsa atașamentului sigur (cele mai multe traume de dezvoltare nu sunt de acasă, ci din societate); deasemenea violența fizică şi psihică, acasă şi la școală. Corpul și psihicul găsesc o cale de a se adapta cumva la acest stres – apar simptomele care conțin resturi de energie traumatică (prezența simptomelor fizice indică faptul că organismul nu uită nimic).

Conform datelor statistice 50-70% dintre oameni pe parcursul vieții suferă o traumă psihologică. Din aceștia aproximativ la 1/3 din ei se dezvoltă tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) şi alte complicații cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea distimică, depresia, abuzul de alcool sau de alte dependențe, etc. Există cercetări care demonstrează că TSPT se transmite la 5 generații.

Înțelegând mecanismului traumei, există posibilitatea ca aceasta să fie vindecată.

Trauma psihologică apare în rezultatul reacției instinctive nefinisate la un eveniment traumatic. Simptomele traumatice aşa ca: neputința, anxietatea, depresia, plângeri psihosomatice ş.a apar în rezultatul acumulării energiei în surplus care ar fi putut fi mobilizată pentru întâlnirea cu evenimentul traumatic şi nu a găsit ieșire, descărcare, iar simptomele care au apărut – ţin această energie traumatică. Sistemul nervos a mobilizat corpul pentru a răspunde pericolului, însă acesta din cauza fricii nu s-a întors la funcționarea sa normală.

Acesta este mecanismul stresului posttraumatic. Simptomele lui, care deseori pot arăta ca o tulburare mintală – în realitate nu e nimic altceva, decât modele de comportament adânc înrădăcinate, asociate cu evenimentele extreme din trecut.

Pentru a scăpa de consecințele traumei e necesar de finisat reacția traumatică,  de a descărca energia rămasă şi a restabili procesele încălcate. 

Omul are capacitatea firească de a se restabili după o traumă, de a se întoarce în starea echilibrului dinamic. Trauma este rezultatul încălcării proceselor psiho-biologice obișnuite, nu o patologie psihică sau o condamnare pe viaţă şi poate fi vindecată. Cu ajutor corespunzător şi susținerea specialiștilor trauma îţi poate schimba viaţa, potențial îţi poate provoca o trezire psihologică şi spirituală.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!

error: Content is protected !!