Cum este traumatizată persoana care a fost părăsită…

Abandonată se simte persoana cu s-a întrerupt în mod unilateral comunicarea. Iar cel care a abandonat nu a permis ca procesul de despărțire să se realizeze. Pur şi simplu a dispărut. Te-a aruncat ca pe un obiect.

În experiența noastră terapeutică, abandonul îi lasă celui abandonat un repertoriu foarte mic de acțiuni. El poate tânji. Poate fi furios. Regreta. Se poate învinui pentru greșeli. Sau, dacă va prinde curaj, acesta va fi direcționat spre cel care l-a părăsit. Adică nu pentru a merge şi a cunoaște alte persoane, ci pentru a trimite un mesaj furios, apologetic sau cerșetor celui care l-a abandonat. Scriindu-i scrisori, telefonându-l sau vorbind la nesfârșit cu el în interior.

Adică persoana care a fost părăsită, e concentrată foarte mult pe cel  care a părăsit-o. Acesta e vinovat de toate eșecurile. La urma urmei, pe el trebuie să te răzbuni şi să-i demonstrezi. E o stare extrem de obositoare. Omul de parcă ar fi condamnat să-şi dedice toate acțiunile celui care l-a părăsit. El nu are libertatea de a se întoarce spre oameni mult timp, e neputincios să construiască relații noi în care îi va fi confortabil. Fiind traumatizată din cauza că a fost părăsită, persoana îşi pierde vitalitatea.

Cum se întâmplă această traumatizare şi cum persoana poate fi ajutată?

Unul declară că nu mai vrea să comunice, spune un text pregătit din timp şi fără să audă răspunsul iese trântind uşa. Cealaltă persoană în acest moment devine un obiect sau publicul care nu are capacitatea de a interveni în situația creată. În acest moment are loc traumatizarea. Încercările persoanei de a finisa procesele de una singură – nu funcționează, deoarece aceste procese erau despre doi oameni.

În terapie este foarte important de a ajuta persoana părăsită să-şi restabilească libertatea şi activitatea, capacitatea de a se întoarce mintal în contact cu cel care a părăsit-o. De a cere şi a obține de la el recunoașterea importanței sale în relație, chiar dacă deja e terminată. De a-şi întoarce contactul cu necesitățile sale. De a-şi întoarce forța pentru a recunoaște adevărul său, dreptatea sa şi astfel să finalizeze despărțirea.

Este interesant că şi cel care a abandonat tot poate avea trauma sa. Poate avea sentimentul de vinovăție. Frica că a provocat un prejudiciu. Rușine. Şi aceste amintiri se păstrează mai mulți ani. La el se observă o zonă de neputință în jurul figurii celui pe care l-a părăsit. Dacă se vor reîntâlni se poate simți incomod, rușinat, confuz, poate simți furie neputincioasă.

Deseori motivul de a părăsi  – este frica de a nu fi părăsit tu însuși. Cel care a abandonat a fost rănit mai devreme. Şi atunci, el pleacă primul pentru a nu ajunge din nou în această situație. Şi nu o face pentru a-l “distruge” pe celălalt , ci din dorința de a păstra măcar ceva energie, de a nu ieși din relație distrus.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!