Cum depășești ruşinea: 5 etape de muncă interioară

Rușinea este un sentiment interior de insuficienţă proprie. E consecința faptului că copilul a crescut într-un mediu în care nu i s-a recunoscut ființa și a fost forțat să corespundă unei lumi ciudate, insensibile. Ca rezultat, copilul pierde legătura cu propriile calități esențiale și energii.

Infectarea cu rușine se întâmplă atunci când spontaneitatea firească, iubirea de sine și vivacitatea copilului sunt suprimate, iar nevoile sale esențiale nu se îndeplinesc. Aceasta se poate întâmpla din cauza violenței, criticii, comparării sau așteptărilor nejustificate. Se întâmplă, de asemenea, atunci când copilul e infectat cu frică sau părinții au abordări de viaţă negative.

Etapele de muncă interioară cu rușinea

1.A simți rușinea

Rușinea se vindecă creând în interior un spațiu pentru a simţi şi a urmări când aceasta vine. Simțim şi urmărim “copilul rușinat” din interiorul nostru. Punem în mişcare procesul de vindecare, rămânem doar cu ruşinea şi o trăim. Când aceasta vine, trebuie conștientizată fără încercarea de a schimba ceva. Încercăm să vedem, să simțim şi să înțelegem această stare. Doar trebuie să ținem minte, rușinea – nu suntem noi înşine.

2.Recunoașterea declanșatorilor.

Factorii ce declanșează rușinea uneori sunt evidenți, uneori aproape imperceptibili. Poate fi şi atunci când cineva se uită la noi, vorbește cu noi sau atunci când nu îndeplinim așteptările cuiva. Este ceva asemănător cu sentimentul de umilire.

3.Cercetarea – de unde vine rușinea

Acești declanșatori au multe în comun cu faptul că ne-au rușinat în copilărie (critica, compararea, pedeapsa). Părinții, deasemenea poartă în sine rușinea şi fără să conștientizeze o transmit copiilor.

4.Compensarea

Fiecare dintre noi are propria metodă de a nu simți rușinea sau de a o ascunde. Însă toate se reduc la 2 categorii:

– de a face mai mult, a fi mai bun, a produce impresii mai avantajoase, a urca pe scara profesională pentru a te convinge că rușinea nu te va învinge şi atunci nu te poţi relaxa niciodată.

– cedăm şi ne închidem în sine. Ridicăm steagul alb pentru că nu am făcut faţă acestei dureri, acestui şoc imens. Uneori cedăm în unele domenii ale vieţii şi nu ne putem relaxa în altele.

5. Ieşirea

De a găsi sens în experiențele noastre de ruşine. De a formula o metaforă a acestei stări (preferabil umoristică). Rușinea se vindecă prin acceptare, încredere, legalizare. Omul învață să se întâlnească cu propria rușine fără a utiliza protecții, acumulând curaj şi privind realitatea în ochi.

Scopul: de a transforma rușinea dureroasă în rușine moderată.

Rușinea moderată nu este prea confortabilă, însă omul nu se urăște în totalitate şi în ciuda afecțiunii inițiale se poate ierta și face concluzii, pentru a corecta erorile. Rușinea moderată îi permite persoanei să-şi urmărească relația cu lumea. În loc să distrugi rușinea, e necesar să înveți să o utilizezi în scopuri constructive, ca un semnal pentru schimbări. În acest caz persoana îşi poate regla comportamentul pentru a plăcea celor din jur, fără să-şi piardă sentimentul de autonomie, poate rămâne singur fără frica invincibilă de abandon, va începe schimbarea de la rușine la mândrie, la sentimentul respectului de sine.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!