Mihail Labkovsky: „A fi feminină – nu înseamnă să fii o cârpă“

Când vorbesc despre independență, capacitatea de a te întreține singură, de a lua decizii importante, de a avea o carieră, de a avea control asupra vieții – femeile îmi spun, că le-am descris o imagine pur masculină. Imaginea este dură, complet lipsită de feminitate.

Să presupunem că este aşa. Însă, haideți să vedem, ce o așteaptă pe femeia care nu are aceste presupuse “calități bărbătești”. Să ne imaginăm o fetiţă-fetiţă, o zână.

În primul rând ea nu are bani.

Ea niciodată nu a lucrat și întotdeauna s-a bazat pe acel bărbat care a întreținut-o. Inițial acesta a fost tatăl, apoi i-au încredințat-o solemn soțului. Fata ia o poziție secundară în familie, iar pentru soț e pregătit rolul unui tată grijuliu. În cel mai bun caz. Această femeie fiind o sursă permanentă de cheltuieli, treptat devine enervantă. Nu e posibil doar să oferi, fără a primi ceva în schimb. Aceasta e o relație contractuală, în care este important echilibrul. Şi credeți-mă, mâncarea şi sexul nu sunt factori suficient de importanți pentru ca bărbatul să-şi scalde soția în toate bunurile lumii. Mai mult decât atât, banii sunt putere. Şi atunci orice bărbat se gândește: dacă o întrețin eu sunt stăpân în casă, eu voi comanda. Iar ea va face ceea ce-i spun eu. Nu-i voi cere sfatul, i-au decizii singur. Ea se va supune, nu are altă ieșire. Toate acestea nu sunt decât pierderea respectului de sine şi prăbușirea familiei.

În al doilea rând femeii îi apare frica.

Dacă acest bărbat va pleca, cine o va hrăni? Cu timpul, probabilitatea de a întâlni un bărbat singur, inteligent, bogat, atractiv care va fi gata să-şi ia la întreținere o femeie e tot mai mică, iar dacă această femeie are şi copii – cu atât mai puţin.

Şi chiar dacă bărbatul nu va pleca, cu timpul această femeie va fi tot mai puțin interesantă pentru el, pentru că ea nu are propria viaţă. Despre ce ar vorbi? Copii, shopping, telenovele –  plictisitor. Această femeie pur şi simplu omoară timpul, nu încearcă să obțină ceva, nu crește, nu se dezvoltă, nu-şi realizează ambițiile, nu se mișcă înainte. Stă într-o mlaștină.

Toate interesele ei se rotesc în jurul gospodăriei. Cu ea nu-ţi dorești să discuți ceva, pentru că opinia ei cu privire la întrebare va fi inutilă, neinteresantă. Ea a văzut puține lucruri în viaţă, a comunicat cu puțini oameni dezvoltați multilateral, nu ştie cum să iasă din diferite situații de criză, de fapt – nu are experiența de viață pe care o are femeia care lucrează și se dezvoltă activ. Munca – nu e despre bani, munca  – e despre creșterea personalității, despre acumularea legăturilor sociale şi profesionale, este interacțiunea cu diferite metode de comunicare şi acțiuni, relații cu oameni cu caractere diferite – este ceea ce se numește școala vieții.

Tot ce-i rămâne eroinei noastre e să nască copii. Aceasta este o modalitate bună de a trăi gratuit timp de mai mulți ani. Cu excepția faptului, că copiii cresc şi să naști câte 5 sau mai mulți în cultura noastră nu e prea răspândit. Adică la aproximativ 45 de ani copiii nu vor mai avea nevoie de ea. Iar altceva dânsa nu ştie să facă.

Şi la final, în viața femeii care nu lucrează şi e susținătoarea stilului de viaţă patriarhal în familie, îi lipseşte principala componentă a conceptului „persoană adultă“. Ea nu are nici un control asupra vieții sale.

Deseori sunt întrebat, de ce atunci o femeie care s-a realizat pe plan profesional, e independentă financiar, îşi rezolvă problemele singură ar avea nevoie de un bărbat?

Răspund: pentru fericire. În familie ambii parteneri au nevoie unul de celălalt pentru fericire. Dacă un partener nu vede în celălalt fericire, ci e doar o mașină pentru a îndeplini anumite funcții, atunci aici e finalul.

Autor: M. Labkovsky

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!