Află ce este şi cum se manifestă “grija” cu gust de violenţă…

Probabil că fiecare persoană cel puțin o dată s-a confruntat cu “grija” de care ai vrea să fugi. Când simți în același timp şi furie, şi vinovăție, şi neputință a ceea ce se întâmplă – de parcă te-ai simți încolțit.

Când stai în fața unei alegeri – să refuzi grija și să „jignești“ persoana sau s-o accepți și să te trădezi pe tine.

Sub masca de preocupare celălalt îţi oferă insistent „cauza buna“, nu te aude, nu se interesează de dorințe tale, obținând ceea ce-şi dorește cu încăpățânare. Sub vălul de „grijă“ te simți ireal (dorințele mele nu contează, eu – nu contez).

Iubirea, grija, afecțiunea, pasiunea – toate pot fi violente, dacă nu se bazează pe răspunsul celeilalte persoane. Şi pun un semn de echivalența: iubesc deci am dreptul să-mi manifest iubirea în orice formă şi orice cantitate. Aşa cum pot.

O astfel de grijă e mult mai vicleană, pătrunde mult mai adânc şi rănește mai tare decât agresiunea directă. Pentru că de furie, răutate e mai simplu să te protejezi. Iar aici e groaznic să distrugi relațiile – cu părintii, prietenii, persoana apropiată. E groaznic pentru că în copilărie nu ai avut suficientă iubire şi acum ţi-e teamă să o pierzi. Pentru că celălalt nu va înțelege, se va supăra, va pleca, te va respinge, pentru că el e absolut convins că face bine.

Manifestând o astfel de “grijă” în realitate persoana are grijă de sine. Această violență blândă este rezultatul neîncrederii sale sau există alte probleme interioare. Persoana așteaptă mulțumire şi ascultare, se supără dacă e ignorată, intră în panică dacă “grija” nu-i este acceptată.

Confruntându-te cu o astfel de “grijă” e important să ţii minte că nu ești responsabil de sentimentele altor oameni. Ei au tot dreptul să simtă orice faţă de tine, însă doar ei sunt responsabili cum îşi gestionează sentimentele.

E important să stabilești granițe şi să le aperi aşa cum crezi de cuviință: să separi ce-i al tău, să pui bariere, să fii atent la ceea ce se întâmplă în relație, să te ierți dacă nu ţi-a ieșit de la început să ai grijă de confortul tău, etc…

Este important să ne amintim că preocuparea adevărată se orientează întotdeauna pe celălalt și ia în considerare interesele lui, îţi pasă de bunăstarea persoanei, o auzi, eşti atent la nevoile ei și nu aștepți nimic în schimb. Manifestând o îngrijorare adevărată, persoana găsește și-i oferă celuilalt nu ceea ce crede ea că „e necesar“, ci ceea ce-i corespunde firii sale.

Sursa

 Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!