Sindromul copilului “comod” şi cum acesta afectează viaţa adultă.

Tăcuți, liniștiți, copiii ce nu creează probleme – bucuria mamei. Astfel de copii nu fac probleme în plus, sunt 100 % ascultători şi previzibili, comozi în toate sensurile. Dacă mama spune că ne jucăm, atunci ne jucăm, mâncăm fără discuții ce ni s-a oferit, somn după regim şi nici un pas de lângă mama.

Acești copiii duc această “comoditate”  şi în viaţa lor de adulți. Ei nu ştiu cum să meargă în alt mod prin viaţă, aşa au fost învățați.

Cel mai surprinzător e că acești adulți cu sindromul „copilului comod“ au amintiri din copilărie foarte gri, neînsemnate de parcă nici nu au fost copii. În viaţa adultă ei culeg roadele “comodității lor”, continuând să fie comozi pentru cei din jur.

“Copilul comod” – la maturitate este cumva condamnat să joace rolurile secundare. Lipsa de inițiativă, probleme cu adaptarea într-o societate dinamică, reguli de viaţă bine stabilite în copilărie, dorințe nedezvoltate, lipsa scopurilor bine determinate – toate acestea fac o glumă rea în viaţa de adult. Unul din scenariul de dezvoltare a evenimentelor poate fi singurătatea.

Neștiind cum să stabilească un contact pe termen lung, cum să se adapteze, cum să fie activi, să-şi ocupe “locul sub soare” într-o grupă socială, acești copii emoţional închiși, iar apoi adulți – devin singuratici, ostaticii propriei particularități “deosebite”.

Adulții cu sindromul “copilului comod” sunt foarte mult timp dependenți de părinți, de aici şi problemele caracterului personal. Ei nu știu cum să-şi construiască propria familie, de ce ar face-o dacă deja au o familie ” Mama, tata, eu”. Pur şi simplu nu au necesitatea de a se separa, nu au fost învățați cum să facă acest lucru.

Viaţa de adult presupune capacitatea de a lua decizii independente, capacitatea de a-ţi asuma răspunderi, conștientizarea consecinţelor şi cauzelor acțiunilor, “copiii comozi” pe plan intern niciodată nu vor crește până la acest punct.

E bine dacă vine conștientizarea că în viaţă se întâmplă ceva incorect, că-ţi doreşti comunicare, că-ţi dorești schimbări calitative în viaţă ( deşi încă nu înţelegi ce fel de schimbări), iată în acest moment se începe drumul lung de maturizare conștientă, obținerea unei experiențe noi şi necesare de viaţă pe care n-ai obținut-o în copilărie. Şi ar fi bine dacă alături va fi o persoană care ar putea să te ajute, să-ţi ofere sprijin şi aceasta desigur să nu fie mama, ea a putut, dar nu a reușit  să te ajute să obții această experiență, atunci în copilărie.

Ajutorul poți şi trebuie să-l cauți, pentru că singur să treci acest drum, e aproape imposibil. Găsind o astfel de persoană deja e un pas imens spre o viață nouă.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!

 

error: Content is protected !!