Ce este agresiunea pasivă faţă de tine însuți şi cum aceasta te împiedică să-ţi realizezi obiectivele

Spre deosebire de autoagresiune, care poate fi identificată destul de ușor, agresiunea pasivă faţă de tine însuți e întoarsă astfel, încât s-ar părea că în mod deschis nu-ţi faci nimic: nu-ţi tai mâinile, nu-ţi rupi părul, nu te lovești cu capul de perete, iar în rezultat oricum îţi provoci un prejudiciu “lent“, pe care uneori nici măcar nu-l simți.

Agresiunea pasivă faţă de propria persoană poate fi recunoscută după: plângeri permanente pe care ţi le faci ţie însuți (despre cât de rău şi răi sunt toţi); ironizare şi critică nejustificată, credința că totul e rău din cauza că te urmărește ghinionul, deochiul, guvernul, etc.; invidia faţă de alte persoane (lor le-a reuşit, mie nu şi nici nu-mi va reuși); exprimarea contradicțiilor în comportament (vreau să-mi găsesc un job, însă stau culcat pe canapea); fantezii despre un viitor extrem de nefavorabil; renunț fără luptă sau nici nu încep competiția (pentru că oricum ei vor câștiga); muncă exclusiv pentru ca toți să “cadă de uimire”; justificări permanente cuiva, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic; muncă îndelungată și ineficientă atunci când pot în ultimul moment „accidental“ să distrug ceea în ce am investit atât de mult timp etc.etc.

Agresiunea pasivă se poate manifesta şi în dezvoltarea unor strategii specifice, ce nu-i permit persoanei să obțină ceea ce-şi dorește. De exemplu, aceasta poate fi tergiversarea unor sarcini; consumul excesiv de mâncare, alcool, acțiuni impulsive ( am făcut ceva fără să mă gândesc şi am stricat totul); abaterea de la un stil de viață sănătos; așteptări ireale de la viaţă; graba care duce la rezultate negative; refuzul de a fi ajutat, atunci când ai nevoie de ajutor; prea multă pasiune pentru ceva care distruge celelalte aspecte ale vieții; supraestimarea sau subestimarea riscului; prea multe lucruri neterminate; refuzul propriilor necesități; obiceiul de a lua totul la inimă, care duce la perturbarea vieții de zi cu zi etc.

Agresiunea pasivă se poate transmite  de la părinți care au avut o strategie similară de comportament.

Mulți oameni trăiesc astfel întreaga lor viață, fără a încerca să schimbe ceva (la urma urmei, oricum e inutil). Și de ce ar schimba? Dacă agresiunea pasivă nu deranjează, este în interiorul zonei de confort și e atât de familiară și dragă.

Doar că ea în orice mod împiedică autorealizarea persoanei. De aceea observând intrigile sabotorului interior, uneori ar trebui să-ţi pui întrebarea: Ce fac acum? Urmărește-ţi strategia şi gândește-te: de ce fac acest lucru şi ce aş vrea să evit?

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!