Află ce se ascunde de fapt în spatele unei fetițe “bune”…

Pentru a supraviețui într-un mediu nesigur, oamenii trebuiau să cunoască clar regulile și metodele de supraviețuire, pentru că în caz de greșeală sau eșec, puteau plăti cu viața. De aceea, instruirea se făcea sub presiune maximă, pentru a scrie cât mai profund în creier, cu cerneală roșie, regulile de supraviețuire.

Pe atunci, fetiței i se cerea să fie “bună” – adică blândă, docilă, prietenoasă, muncitoare, grijulie, harnică, modestă, liniștită, educată, să cedeze, supusă etc. – fiecare avea propria listă extinsă. Aceasta era o condiție necesară de a aparține familiei, de a obține căldura părintească, atenția și dragostea.

Lumea a devenit  mai sigură, însă şi acum multe femei urmează scenariul generațiilor mai în vârstă, speriindu-se de manifestările forței firești a copilului, încercând să o acopere cu tot felul de ștampile: rușine, interdicții, intimidări, frică, urmând un comportament impus. Insuflându-i fetitei scopul principal în viaţă – crearea şi păstrarea familiei, pentru care ea trebuie să fie frumoasă şi ascultătoare.

Sau alt scop – să învețe bine, să fie o învingătoare răbdătoare. Să-şi găsească un job bun, să citească cărți inteligente, să-şi crească puterea voinței etc.

În rezultatul unei astfel de educații în psihicul fetiței are loc o separare: în “bună” şi “rea”. Partea “bună” este acceptată, partea rea” suprimată şi protejată de o armată întreagă de mecanisme de protecție – ignorare, depreciere, retroflexie etc.

Partea suprimată “rea” hrănindu-se cu frică devine tot mai puternică şi începe să caute orice ieșire pentru a se manifesta.

F.Perlz scria că după o fetită “bună” întotdeauna stă o ființă rea. Pentru a fi „bună“ ea e nevoită să fie ipocrită. La suprafață e deschisă și supusă, însă în profunzime are multă furie, pe care nu are dreptul s-o arunce la suprafață.

Ea consumă multă energie pentru a reține fetița “rea” în interior, însă aceasta oricum găsește căi de ieșire (manifestându-se  prin agresiune ascunsă, sarcasm, ridiculizare, bârfe, plângeri, sfaturi şi grijă nesolicitată, psihosomatică, coșmaruri). Un astfel de comportament este mult mai greu de suportat de către oamenii din jur, decât agresiunea directă. Deseori aceasta poate fi mai dureroasă, simțindu-se ca un cuţit înfipt pe la spate.

În cărţile lui Terry Goodkind din seria romanului “Sabia Adevărului” există niște femei neobișnuit de crunte, fără inimă, care au fost selectate pentru a fi instruite din cele mai blânde şi bune, adică fetițe “bune” cu partea “rea” suprimată.  În procesul de instruire s-au utilizat toate metodele posibile pentru ca aceste părți să se schimbe cu locul.

Pentru că o astfel de fetiţă e foarte ușor de gestionat – ea s-a obișnuit să fie ascultătoare, să rabde, nu se cunoaște, nu are încredere în sine, nu are idee cum să acționeze în favoarea sa.

Cel mai bun medicament pentru o fetiţă “bună” ar fi să se studieze pe sine aşa diferită cum este, să-şi studieze dorințele, sentimentele, manifestările. Să-şi întoarcă încrederea în sine, să cunoască şi să-şi accepte “vulpea” agresivă – a fetiței “rele” care o va ajuta să-şi apere granițele şi să trăiască viața plină de toate culorile curcubeului.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!